Cum ar fi dacă aţi auzi că de mâine (sau de poimâine, de săptămâna viitoare ori de la anu' - data-limită nu contează prea mult) responsabilităţile statului vor fi preluate de o autoritate străină, supra-naţională, aleasă de Mama UE, pe baza criteriului competenţei şi nu a capacităţii de a primi şpaga cu amândouă mâinile? Sau ce aţi face dacă aţi afla că din aceeaşi zi nu mai trebuie să vă căciuliţi, pentru a obţine cine ştie ce hârtie administrativă, pe la n-şpe mii de ghişee în spatele cărora tronează o armată de conţopişti indolenţi, ci vă va fi suficient să apăsaţi 4-5 taste de computer, iar hârtia vă va fi trimisă în cel mai scurt timp prin poşta clasică sau prin e-mail?
Ei bine, chiar dacă unora un asemenea fapt li se pare cel mult un vis frumos, iar altora le-ar inflama bucata proastă a patriotismului, măsurile pe care vi le-am enumerat ar putea face parte, în curând, din noul „mecanism de apărare economică” a Uniunii Europene, dacă iniţiativa ministrului german al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, va fi adoptată de conducerea UE. Sătul să tot scobească prin ungherele vistieriei nemţeşti, oficialul a propus ca statele care continuă să-şi facă de cap în privinţa datoriei publice şi să nu respecte nici cât negru sub unghie disciplina bugetară să fie trase de urechi mult mai drastic ca până acum, responsabilităţile instituţiilor naţionale fiindu-le preluate de autorităţile europene. E drept, asta ar însemna şi o ştirbire făţişă a suveranităţii statale, dar pare să fie şi singurul mijloc eficient de luptă împotriva cheltuielilor (a se citi risipei) deşănţate pe care le fac autorităţile acestor ţări pentru sprijinirea aparatului bugetar.
Sincer să fiu, mie unuia mi-ar cam surâde o asemenea măsură aplicată în cazul României, pentru că ea ar însemna, în primul rând, reducerea, dacă nu chiar eliminarea birocraţiei. Apoi, nişte autorităţi controlate direct de la Bruxelles ori Strasbourg ar mai avea ca efect scăderea substanţială a „sifonării” fondurilor europene (şi nu numai), acestea ajungând şi ele să fie folosite, în sfârşit, pentru proiectele prioritare ale României, nu pentru asfaltarea curţii de la vila vreunui „baron” local. Numai imaginaţi-vă: cum ar fi dacă ştabii de prin administraţia publică locală s-ar gândi de două ori înainte de a întinde mâna pentru eterna şi balcanica şpagă, dacă pentru obţinerea unui amărât de act nu am mai fi nevoiţi să pierdem zile, săptămâni ori chiar luni milogindu-ne de măria-sa funcţionarul, cum ar fi dacă acel întreprinzător care se chinuie de luni întregi să depună aplicaţia pentru vreun proiect cu finanţare europeană ar primi aprobarea în câteva zile, fără să mai umple zeci de buzunare mioritice cu tradiţionalul „comision”, cum i se spune mai oficial şi mai europenizat şpăgii.
Iar aceste lucruri ar posibile. Evident, cu o condiţie: ca nemţii să ne considere, totuşi, suficient de corupţi (nu că n-ar fi aşa) şi de ineficienţi în administrarea bugetului public. La bulgari, de exemplu, finanţele merg mult mai bine de când le conduc nemţii. La noi, însă, mai probabilă ar fi declanşarea unui al treilea război mondial, dacă şmecherii „dă Dâmboviţa” s-ar trezi mâine cu o delegaţie de teutoni în costume, care să le zică: „Herr şpagagiilor, marş afară, de acum ne ocupăm noi de finanţe şi buget!”.
Ei bine, chiar dacă unora un asemenea fapt li se pare cel mult un vis frumos, iar altora le-ar inflama bucata proastă a patriotismului, măsurile pe care vi le-am enumerat ar putea face parte, în curând, din noul „mecanism de apărare economică” a Uniunii Europene, dacă iniţiativa ministrului german al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, va fi adoptată de conducerea UE. Sătul să tot scobească prin ungherele vistieriei nemţeşti, oficialul a propus ca statele care continuă să-şi facă de cap în privinţa datoriei publice şi să nu respecte nici cât negru sub unghie disciplina bugetară să fie trase de urechi mult mai drastic ca până acum, responsabilităţile instituţiilor naţionale fiindu-le preluate de autorităţile europene. E drept, asta ar însemna şi o ştirbire făţişă a suveranităţii statale, dar pare să fie şi singurul mijloc eficient de luptă împotriva cheltuielilor (a se citi risipei) deşănţate pe care le fac autorităţile acestor ţări pentru sprijinirea aparatului bugetar.
Sincer să fiu, mie unuia mi-ar cam surâde o asemenea măsură aplicată în cazul României, pentru că ea ar însemna, în primul rând, reducerea, dacă nu chiar eliminarea birocraţiei. Apoi, nişte autorităţi controlate direct de la Bruxelles ori Strasbourg ar mai avea ca efect scăderea substanţială a „sifonării” fondurilor europene (şi nu numai), acestea ajungând şi ele să fie folosite, în sfârşit, pentru proiectele prioritare ale României, nu pentru asfaltarea curţii de la vila vreunui „baron” local. Numai imaginaţi-vă: cum ar fi dacă ştabii de prin administraţia publică locală s-ar gândi de două ori înainte de a întinde mâna pentru eterna şi balcanica şpagă, dacă pentru obţinerea unui amărât de act nu am mai fi nevoiţi să pierdem zile, săptămâni ori chiar luni milogindu-ne de măria-sa funcţionarul, cum ar fi dacă acel întreprinzător care se chinuie de luni întregi să depună aplicaţia pentru vreun proiect cu finanţare europeană ar primi aprobarea în câteva zile, fără să mai umple zeci de buzunare mioritice cu tradiţionalul „comision”, cum i se spune mai oficial şi mai europenizat şpăgii.
Iar aceste lucruri ar posibile. Evident, cu o condiţie: ca nemţii să ne considere, totuşi, suficient de corupţi (nu că n-ar fi aşa) şi de ineficienţi în administrarea bugetului public. La bulgari, de exemplu, finanţele merg mult mai bine de când le conduc nemţii. La noi, însă, mai probabilă ar fi declanşarea unui al treilea război mondial, dacă şmecherii „dă Dâmboviţa” s-ar trezi mâine cu o delegaţie de teutoni în costume, care să le zică: „Herr şpagagiilor, marş afară, de acum ne ocupăm noi de finanţe şi buget!”.
