Brăila are ditamai portul de ambarcaţiuni. Faleza Tulcei e plină de zeci de pontoane. Aproape tot aşa de multe pontoane erau şi înainte de '89. Pentru că aşa arată o faleză vie, unde turiştii, dar şi localnicii vin să se bucure de momente de relaxare pe malul Dunării. Unde vapoare, mai mici sau mai mari, pleacă sau vin pentru că au unde acosta. Avem şi noi faleză, unde a mai apărut un ponton. Vaaaai, vai ce tărăboi! O duzină de persoane care susţin că vor binele oraşului, al comunităţii etc., s-au isterizat la apariţia pontonului. Poate pentru că nu au prins ei sau ai lor un loc în faţă. Altfel nu-mi explic. Căci noul ponton este amplasat fix în buricul falezei.
Extrapolând brusc, dar motivat, îmi amintesc faptul că ani în urmă se râdea copios de propunerea apărută, nu mai ştiu de unde, ca Galaţiul să aibă şi "veleităţi" turistice. Se spunea: Ce să viziteze turiştii? Combinatul şi şantierul? Cum ce să viziteze? În primul rând avem Dunărea. Dumnezeu a dat Galaţiului, dar nu i-a băgat şi în traistă! Şi de aici mă întorc la oile noastre. Cum să ne dezvoltăm, când politruci şi voitori de bine ai oraşului se isterizează la apariţia unui ponton. Ba eu zic: nu unul, ci zece! Că aşa se creează mediul concurenţial care poate determina ca serviciile şi produsele oferite să fie mai bune, mai frumoase, mai calitative. Că aşa vin banii şi locurile de muncă. Faleza e lungă, e loc pentru toată lumea. E chiar cea mai lungă de pe tot parcursul Dunării. Să tot ai loc să laşi să privească apa şi omul care se plimbă pe faleză. Să faci şi ditamai portul de ambarcaţiuni, să laşi şi ceva pontoane... Dar dacă noi linşăm pe oricine aduce un plus oraşului ăsta, atunci cum credeţi că ne vom dezvolta?
Tare refractari la nou şi uşor influenţabili mai sunt gălăţenii. Tare uşor e să gândeşti aproape: ba să nu vină nimeni! Eventual să vină pe faleză nişte PET-uri şi vreo două buturugi pe care să ne aşezăm, cu capul în mâini, şi să ne plângem de sărăcie şi de lipsa investitorilor. Cum să vină şi de ce? Ca să-i luăm noi la întrebări: "Băi dubioşilor! Sunteţi proşti de aţi venit să faceţi ceva şi la noi? Şi de unde, fă, aveţi banii? Cum îndrăzniţi să vă aşezaţi pontoanele, vapoarele, bărcile voastre scumpe pe faleza noastră? Nu vrem banii voştri! Nouă ne ajung cele două-trei vapoare-restaurant care abia plutesc şi au pretenţii de «specific pescăresc»!".
N-ar fi rău să începem să gândim pe termen lung, n-ar fi rău să ne aliniem timpurilor, ţărilor civilizate şi Europei. Cât vom mai rămâne ancoraţi în trecut, gândind scurt şi repede...
De altfel vrem să avem un oraş nou, bogat, deştept şi devreme acasă. Dar cum putem face asta? Lăsând la o parte frustările altora, manipulările ieftine, gândind cu viziune şi luciditate. Putem veghea ca lucrurile să fie făcute bine, cu responsabilitate şi mai ales fără exagerare. Asta putem face fără a pune piedică dezvoltării şi iniţiativelor, fie ele private sau publice!
