Într-o ţară în care oamenii aleargă zi de zi după o bucată de pâine, într-o ţară în care oamenii au uitat să mai zâmbească unul la altul, uite că s-au gândit unii să lungească emoţiile copiilor şi a părinţilor lor timp de aproape o lună pentru că vorba aia, bacalaureatul e un examen care trebuie ţinut minte. Oare să se fi gândit ministrul Remus Pricopie că după ce îşi vor lua bacul cei aproape o sută cincizeci de mii de tineri statul va trebui să le plătească şomajul că doar locuri de muncă nu se găsesc mai deloc? Asta doar în cazul în care nu vor intra pe la vreo facultate, chestie care ar mai scuti statul de niscaiva eforturi financiare. Numai că, fără să vreau să fac cine ştie ce statistici, am tot întrebat în dreapta şi-n stânga tinerii care se duceau să-şi susţină examenul de bacalaureat unde au de gând să se ducă mai departe şi vreau să vă spun că mulţi, foarte mulţi dintre ei mi-au spus că n-au de gând să meargă la nicio facultate, pentru că în zilele noastre chestia asta cu studiile superioare este doar o pierdere de timp, poţi avea şi trei facultăţi că tot vânzătoare la vreun chioşc sau ospătar prin vreun bar ajungi. Am întâlnit totuşi şi tineri care erau decişi să intre la medicină, motivul real fiind banii pe care îi pot câştiga din suferinţa altora şi nicidecum cine ştie ce chemare la a face bine semenilor lor. O tânără alături de prietenul ei, coborând dintr-un BMW, mi-a spus că nici nu visează să dea examen la vreo facultate în România, nu de alta dar nu vrea să piardă timpul în cine ştie ce instituţie în care învăţământul pute. Ea şi prietenul ei erau hotărâţi să dea examen la o facultate din Anglia, cică altă valoare are o diplomă pe care scrie Oxford şi nu Galaţi. Aşa o fi! Numai că nu orice copil îşi poate permite să petreacă nişte ani prin Anglia, nu orice copil are părinţii blindaţi de bani. O altă tânără mi-a spus că nu mai poate sta în băncile vreunei facultăţi, nu de alta, dar viaţa e scurtă şi ea are mare nevoie de bani, de distracţie, aşa că deja şi-a găsit o babă în Italia care îi dă cinci sute de euro pe lună pentru a avea grijă de ea. Dacă stai să te gândeşti că salariul minim pe economie în România abia dacă ajunge la două sute de euro, parcă tinzi să-i dai dreptate fătucii. Ca să nu mai spunem că din ăia cinci sute de euro pe care îi va câştiga în Italia nu va trebui să mai plătească nici taxa pe stâlp, nici apa caldă sau gunoiul şi nici taxa pentru că nu ai căţel. Nu va trebui nici să alerge printre tarabe în căutarea vreunui cartof mai ieftin şi nici nu va trebui să-şi cumpere cărţi, rechizite sau vreun abonament pe la vreo bibliotecă. Până atunci însă, uite că trebuie să-şi ia bacul ăsta nenorocit care durează parcă mai mult decât o zi de post.
