Necazul unora, bucuria altora! Se zice că nu e frumos să te bucuri pentru necazul altora. Aşa o fi! Dar e bine să te alături bucuriei unora, spre ofticarea altora? Mai ales dacă tărăşenia se produce după ce pierzătorii uneltiseră la betegirea câştigătorilor?
Trebuie să recunosc faptul că m-a bucurat teribil să văd în direct feţele stupefiate apoi furibunde ale liderilor PDL din Camera Deputaţilor. Nu le venea să îşi creadă urechilor anunţul picării propunerii legii organice ce viza concedieri masive în MAI. Cei câţiva poliţişti din balcoanele sălii plenului Camerei şi-au gustat din plin, cu feţele strălucind, bucuria nesperată a victoriei repurtate.
Puterea şi-a dat cu stândul în dreptul. Legea a picat. Probabil că în acea clipă au zburat imaginar spre ceruri caschetele miilor de poliţişti din întreaga ţară. Pentru o vreme vor mai rămâne la posturi. Reducerile de personal vizau exact efectivele care acţionează în stradă. Tăierile fuseseră decise otova. Poliţia trebuia să încapă într-un Pat al lui Procust decis de putere. Corpul poliţienesc, cu lungimi prea mari, faţă de patul cu pricina, avea să fie amputat! Forurile europene erau năucite de absenţa logicii schemelor de concedieri. Aşa cum premierul îl elogiase pe Botiş, Igaş l-a lăudat pe Laurenţiu Mironescu, secretarul general MAI, pentru că a gândit reducerile de personal. Ambii au fost lăudaţi tocmai la izbucnirea scandalurilor în care au fost implicaţi – Mironescu în cel al transporturilor neimpozitate din porturile maritime, iar Botiş în accesarea fondurilor europene de firma soţiei.
Poliţiştii nu întruchipează chiar perfecţiunea, iar unii dintre ei au fost implicaţi în scandaluri de corupţie. Totuşi, marea masă a poliţiştilor îşi onorează uniforma şi jurământul depus. Profesia lor este una vocaţională. Face parte dintre ocupaţiile pentru care Creatorul pune în anumite persoane datele genetice absolut necesare pentru a putea face o anumită profesie. Iar în perioadele de sărăcire a unei naţii creşte criminalitatea de rând şi corupţia la nivel înalt. Deci avem nevoie de poliţişti, acum, mai mult decât în vremuri prospere.
Tabăra politică portocalie se mobilizase intens pentru a legifera decimarea poliţiştilor. Aşa cum anunţase Mircea Toader, deplasările în străinătate ale parlamentarilor - ce coincideau cu zilele votării unor legi importante - fuseseră anulate. Mai mult, chiar miniştri care deţin şi calitatea de parlamentari se aflau în sală în momentul votului legii respective. Printre aceştia se afla şi madam Nuţi. La izbucnirea scandalului din porturile maritime au apărut speculaţii că acesta a apărut ca avertisment dat potenţialilor parlamentari oranj pregătiţi să dezerteze. De ce nu or mai fi vrut totuşi democrat liberii să se supună şi au fost indisciplinaţi în frontul votului din Cameră, în ciuda ameninţării pogorârii urgiei boss-ului de la Cotroceni?! Problema lor! Cert e că au pierdut pe mâna - degetul - lor.
