Ales bules

Şi au cântat gălăţenii cu Vunk la Festivalul berii "Vrem o ţară ca afară" şi imediat după aceea "Banii vorbesc" cu Holograf. Şi pentru că cineva acolo sus ne iubeşte, ne-a dat muzică la fel ca afară, să nu ne mai plângem că n-avem: festival interetnic, internaţional... şi-ar mai fi, că de nu, nu s-ar povesti. S-au adunat ai noştri câtă frunză şi iarbă. Şi-au cântat, şi-au dansat ca la nunţile de pe plaiurile mele natale. Io mi-s dobrogeancă, şi-apăi aşa se obişnuieşte pe la noi: populară românească, hai cu Zorba, hai şi-o geampara, fără "Kalinka maia" nu se poa', şi iese foc şi pară dacă nu răsună şi-o sârbească, fără ceva cu "a la turka bre" nu merge şi neapărat se trece şi la hora armânească. Fruuumos. Amintirile mă răscolesc, dar tot nu scap de întrebare: care-i diferenţa între festivalul interetnic şi internaţional folcloric? Altă Mărie cu aceeaşi pălărie? Mărieee, că veni vorba, prinsă între interetnic şi internaţional folcloric. Fu şi Ziua Marinei. Unde-o fi Marina asta pe care o sărbătoreşte Galaţiul nu ştiu, că de 12 ani, de când sunt în Galaţi, nu prea s-a arătat de ziua ei. Ori era aşa mare îngrămădeală de n-am vazut-o eu când sufla în tort. De altfel, pe faleză, luni seară, frumooos, frumooos, n-am ce spune. Deosebit. Focul de artificii mi-a plăcut. A ţinut cam un sfert de oră. A fost chiar mai devreme cu un sfert de oră decât scria la program. Nu că s-ar fi grăbit cineva, dar se depăşea ora 22.00 şi se intra în orele alea cu dichis, de care nu mai ţine cont nici măcar pupăza din teii de pe Domnească. Finalul a fost apoteotic. Era să leşin de emoţie la aşa frumuseţe de artificii. Plus căldură mare, mon cher. Şi cât e faleza de lungă nu găseai unde să te hidratezi cu un suc, o apă plată, ceva. Două, ba trei tonete cu popcorn şi câte un dozator de suc, dar o coadă... de ziceai că se împart niscai pomeni electorale. În localurile publice din zonă era luptă dreaptă la prins un loc la masă, la bar nu mai zic.
Nici tarabageala multă nu-mi place, dar chiar nu suntem în stare să găsim o soluţie elegantă să îmbinăm utilul cu plăcutul?
Aşadar ne-am relaxat la sfârşit de săptămână. Discutabil, dar asta a fost intenţia. Înapoi la muncă. Care vor, care pot, care au. Care nu, să mai rabde un pic. Că e an electoral şi se lasă cu lapte şi miere şi de ce n-ar ţine şi promisiunile de foame... Am putea plăti chiar şi ratele la bănci cu ele, că vor fi destule. Dar până atunci, veseleşte-te române, că spectacole şi festivaluri tot vor fi până la anu'n iarnă. Şi oricum impresia rămâne aceeaşi: tot nemulţumiţi şi nerecunoscători suntem. Mama noastră de români!
Când se făcu marţi, după prelungiri, ce ne-am apucat să facem? Ales bules! Citim ziarul, criticăm, ne enervăm, ba chiar ţipăm că nu-i bine aşa, ba că era mai bine înainte, când era sau nu era... Mareee grijă, gălăţeni! Nemulţumitorului i se ia darul. Dar numai după campanie. Aşa că, dacă oricum luaţi ce vi se dă, măcar aveţi grijă cum cumpăniţi: cine ce a dat, ce a făcut şi mai ales cum şi când a făcut. Vine şi vremea când totul se plăteşte. Prin vot sau prin indiferenţă.