Euforia, nepăsarea sau supărarea alegerilor locale a trecut deja peste gălăţenii obişnuiţi, care au rămas să se confrunte cu zilnicele probleme pe care le oferă traiul în Galaţi şi în ţară. Oprirea apei calde în Galaţi, pentru reparaţii, e în toi într-o parte a oraşului, indiferent de rezultatele electorale. Sunt foarte curioasă dacă vreodată se va găsi o altă soluţie pentru a se face reparaţiile astea fără oprirea apei calde. Nu de alta, dar unii se pregătesc să trimită rachete pe Marte dar în Galaţi lucrurile rămân, an după an, la fel în ceea ce priveşte periodica reparaţie. Mai există şi posibilitatea ca ani de-a rândul cei care ne-au condos să creadă că Galaţiul e plin doar cu centrale de apartament iar cei care nu le au probabil fac parte dintre cei care nu plătesc oricum şi deci nu ar avea dreptul la apă caldă. Sau mai există o variantă. Sunt destui gălăţeni care nu au acces la apă caldă deoarece blocurile în care locuiesc au probleme mari cu neplata datoriilor pentru utilităţi. Şi dacă aceştia, de voie, de nevoie, nu au apă caldă şi nu fac revolte e de aşteptat ca şi cei care sunt afectaţi de oprire doar pentru reparaţii să ia şi asta ca pe un rău necesar.
Lucrurile merg înainte, la fel şi examenul de bacalaureat, care ieri a avut şi victime printre cei prinşi la copiat sau care pur şi simplu s-au blocat şi nu au scos niciun cuvânt. După patima şi arşiţa confruntărilor electorale, se prea pare că gălăţenii suferă acum numai de arşiţă dată de temperaturile care urcă din ce în ce mai mult. Unii au uitat probabil că până la urmă a venit vara şi soarele a devenit un duşman dacă intri într-o anumită categorie de vârstă, ai un ten mai vulnerabil sau probleme de sănătate, mai ales cardiace. Aşa că nu a mai mirat pe nimeni faptul că, după nici două zile de arşiţă, cardiacii au simţit că rămân fără puls, aşa că au sunat în masă la 112, după ajutor. Şi asta în ciuda nenumăratelor campanii care au inclus tot delul de bannere şi fluturaşi, plus informaţii în presă despre efectele, uneori letale, ale expunerii la căldură. Aici chiar nu contează până la urma cine este primar ori preşedinte, că nu poţi obliga omul să îşi poarte de grijă. Iar despre impactul educaţiei sanitare e la fel. Degeaba se spune, dacă nimeni nu are urechi să mai şi audă.
Alte probleme cotidiene, cum ar fi gropile din unele zone sau gunoiul din altele, sunt, la fel, aproape emblematice, şi nu dispar aşa, cu una, cu două.
