Cel puţin teoretic, reîntoarcerea, contestată ori aplaudată, a preşedintelui suspendat la Cotroceni ar pune punct spectacolului mediatic jucat la scenă deschisă de politicienii noştri. Şi aşa unii speră ca preşedintele să îşi vadă de treaba lui, Guvernul de a sa şi chiar dacă nu se înghit unul pe altul neam, să îşi facă cât de cât treaba, fără a mai da spectacole. Dar cred că nici unii, nici alţii nu au de gând să facă asta. Unii trebuie să menţină până la alegerile generale valul de neîncredere în foştii guvernanţi, în timp ce tabăra celalaltă trebuie să găsească căi pentru a urca în sondaje; iar asta, fără scandaluri şi acuze, plus câteva arestări celebre, mi-e teamă că nu se prea poate. Şi nu se poate pentru că în ţara asta nu ştiu câţi s-ar uita la un program în care vreun politician oferă clar şi documentat vreun răspuns la problemele sociale şi economice care ne apasă. Ne aşteptăm ca, în continuare, orice mişcare a uneia dintre grupări să fie contestată de cealaltă. Bine, dar aceasta înseamnă democraţia, am fi tentaţi să exclamăm. Aşa o fi, dar parcă ne aşteptăm la cu totul altceva, iar cine crede că revenirea la Cotroceni a lui Băsescu va aduce o perioadă de linişte în spectrul politic se înşeală amarnic. Ne întrebăm deja care va fi prima propunere de scandal şi din ce zonă va veni? Să fie oare rezolvarea dosarului „Dinu Patriciu”? Posibil, pentru că orice soluţionare va avea, ea va nemulţumi pe cineva. La fel se va întâmpla şi cu celelalte nume de politicieni - se vor transforma în dosare, mai mult sau mai puţin celebre, dar la fel de compromise. În funcţie de interese, dosarele cu nume sonore vor fi vânturate în faţa camerelor de luat vederi sau vor dispărea subit, stârnind chiar nedumerirea inclusiv a celor ce se ştiau cu musca pe căciulă. Din când în când vom ofta la vederea cursului valutar şi ne vom întreba până când? Şi circul va continua şi noi vom asista la el chiar şi fără a cumpăra bilet, pentru că avem impresia că este gratis, dar în realitate ne ustură la buzunare mai ceva ca o penicilină făcută de o mână grăbită şi nehotărâtă. Coabitarea preşedinte-guvern de care se tot face vorbire va ţine foarte puţin, mult prea puţin, atât de puţin încât nu va avea nimeni timp să se mai ocupe şi de noi.
