Primarul Marius Stan a anunţat demararea unui audit general în Primărie şi la societăţile subordonate, în ideea de a scoate la iveală toate ilegalităţile din ultimii ani. Iniţiativa este salutară, dacă auditul va fi pe bune. Spun asta pentru că în ultima vreme foarte multe acţiuni de acest gen au murit în faşă după ce s-a intervenit pe linie de partid sau la nivel personal. Numai dacă e să amintim de cei doi directori din Primărie condamnaţi pentru corupţie în ultimul an este suficient să ridice serioase semne de întrebare asupra manierei în care merg lucrurile în clădirea de pe Domnească nr. 38. Pornind de la lucrările publice făcute de mântuială pe bani publici, pe foarte mulţi bani publici, şi până la maniera grosolană în care sunt trataţi concitadinii noştri, toate acestea ne-au adus în situaţia în care suntem astăzi: un oraş prăfuit, unde gropile au devenit atracţia principală, cu o populaţie demoralizată, ce ar face orice să plece de aici dacă ar avea un minim de resurse. Cei care vor coordona auditul ar face bine să se uite la toate procesele pierdute de Primărie, în special la cele care privesc clădiri de utilitate publică, cum ar fi imobile istorice sau unde au funcţionat instituţii de învăţământ, şi să-şi pună întrebarea cum a fost posibil ca cei care le-au revendicat să afle anumite detalii pe care doar municipalitatea le ştia? Ştiţi vorba aceea: indemnizaţie mică, după buget, coane Fănică! Dacă verificările se vor desfăşura ca la carte, auditorii nu au cum să rateze o situaţie ce ar putea fi privită în alte circumstanţe cu zâmbetul pe buze: un directoraş, ce este în acelaşi timp şi lider de sindicat. Conflict de interese ar trebui să apară pe radarul celor care se ocupă de audit, însă rămâne de văzut dacă asta se va şi întâmpla. Să amintim şi de micii întreprinzători, a căror supravieţuire depinde de dijma dată unora sau altora, nu dăm nume, persoane importante, dar şi de micile „atenţii” ce trebuie acordate pentru a primi mai repede o autorizaţie. Doar trebuie să te simţi, nu? Un gălăţean câştigă de ani de zile procese pe bandă rulantă cu Primăria pentru că nu i s-au eliberat nişte banale autorizaţii, iar cu banii pe care i-a obţinut de la municipalitate ca despăgubiri, bani publici de altfel, s-ar putea reasfalta lejer 10 străzi din Galaţi şi s-ar schimba şi bordurile, pentru că tot e la modă. Ce încerc să spun este că sunt lucruri atât de evidente, încât doar dacă eşti rău intenţionat, nu le observi. Este suficient să mergi seara prin oraş pentru a realiza cât de goi se simt oamenii pe dinăuntru. Şi asta pentru că nu au educaţia ieşitului din casă, a socializării. Şi asta se datorează în bună parte autorităţilor, pentru care evenimentele culturale au fost doar ceva opţional, ca brelocul la cheile maşinii, când, de fapt, se impunea să fie lucruri obligatorii, aşa cum se întâmplă în orice oraş civilizat. Doar sâmbătă şi duminică oamenii mai ies din case, însă vedem doar feţe lipsite de expresivitate, dornice să îşi mai dezmorţească puţin picioarele. Suntem un oraş mort, este o realitate, fie că vrem sau nu să recunoaştem, din care scapă cine poate. Iar dacă vrem să îl resuscităm, e nevoie să începem de la bază, acolo unde putregaiul s-a cronicizat, iar dacă raportul auditului anunţat cu surle şi trâmbiţe nu va însemna decât câteva amenzi şi avertismente, înseamnă că s-au cheltuit 200.000 de euro degeaba din bani publici.
