Mittal, un gropar de vase-amiral din industria siderurgică europeană?

Acest lucru îngrijorează atât forţa de muncă cât şi sindicatele din ArcelorMittal şi este rezultatul pe care acţiunile domnului Mittal le sugerează. Din 2006, grupul a decis închiderea temporară a 10 din cele 25 de furnale pe care le are în Europa,  precum şi închiderea mai multor fabrici de producţie. Au fost eliminate 33.000 de locuri de muncă în Europa, reprezentând 25% din forţa de muncă. Cheltuielile de cercetare dezvoltare deja extrem de reduse şi cu mult sub cele ale concurenţilor săi au fost recent reduse cu 15%. Investiţiile promise nu au fost realizate şi s-au limitat la întreţinerea utilajelor.
ArcelorMittal îşi justifică strategia sa datorită climatului economic european lent şi de scăderea cererii de oţel. Cu toate acestea, deciziile industriale luate nu pot fi explicate decât de lăcomia tot mai mare a domnului Mittal. Decizia domnului Mittal pentru a ajunge la un miliard de dolari în plus a EBITDA în 2012 - în ciuda unei însănătoşiri financiare - a dus la concentrarea producţiei pe combinatele cele mai competitive, lăsându-le pe altele să moară.
În plus, ArcelorMittal nu are scrupule în a face instalaţiile sale europene să plătească preţuri mai ridicate pentru minereu de fier, în scopul de a creşte veniturile sale miniere, astfel periclitând competitivitatea acestora. Ceea ce vedem este destul de simplu: organizarea spolierii propriilor combinate europene, în scopul de a finanţa achiziţiile Mittal în mine şi facilităţile din afara Europei.
Această strategie are consecinţe dezastruoase pentru mii de angajaţi şi de sub-contractori, aflaţi în general în zone monoindustriale, cu o rată a şomajului ridicată, dar, de asemenea, şi pentru clienţii care sunt victime ale reorganizării producţiei şi se plâng de o scădere fără precedent a calităţii. În cele din urmă, grupul a redus capacitatea de o asemenea măsură încât abia să poată satisface nevoile clienţilor săi. Pentru a evita penuria de aprovizionare, de fapt au fost obligaţi pentru a comanda produse de la concurenţii săi sau sunt importate produse semi-finite din Mexic.
Este timpul ca grupul ArcelorMittal să inverseze această politică, care devine din ce în ce în ce mai iresponsabilă şi inacceptabilă.
Cerem conducerii ArcelorMittal :
• Să urmărească o politică mai echilibrată, bazată, pe de o parte, pe distribuţia echitabilă a sarcinii de producţie între diverse combinate europene şi pe de altă parte, pe o mai bună reinvestire a profiturilor între activităţile de producţie oţel şi minerit;
• Dezvoltarea unui proiect industrial orientat spre viitor, bazat pe inovare, dezvoltarea de know-how-ul şi R & D pentru a dezvolta oţelurile de mâine;
• Să elaboreze o politică ambiţioasă care vizează menţinerea şi dezvoltarea în continuare a competenţelor şi know-how-ului;
• Deplină conformitate cu angajamentele şi acordurile încheiate de fuziune din 2006;
• Să respecte pe deplin drepturile de informare şi consultare la nivel naţional şi european, în special în termeni reali, luând în considerare soluţiile alternative propuse de către sindicate cu scopul de a menţine în funcţiune combinatele europene;
• Perioadele cu producţie redusă să fie utilizate pentru instruirea angajaţilor precum şi pentru repararea şi modernizarea utilajelor.
FEM va lansa în curând o iniţiativă către Parlamentul European pentru a contacta Comisia Europeană în vederea discutării situaţiei îngrijorătoare din grupul ArcelorMittal.