Cele mai mari 6 colapsuri economice din istorie

Războaiele şi politica au fost cauzele prăbuşirii multor naţiuni de-a lungul istoriei, dar şi deciziile economice neinspirate au făcut ca ţările să intre în colaps, ca oamenii să moară de foame şi ca revoluţiile să schimbe cursul istoriei.

Cartea lui Niall Ferguson, "Ascensiunea banilor", detaliază cursul acestor colapsuri economice, precum şi efectul pe care acestea le-au avut asupra fiecărei naţiuni în parte şi asupra economiei globale, arată Business Insider.

"Ascensiunea banilor" explică, de asemenea, dezvoltarea principiilor economice şi a metodelor de administrare financiară de-a lungul timpului, precum şi creşterea sau prăbuşirea economiilor, urmate, fiecare, de lecţiile pe care omenirea a trebuit să le înveţe.

Cartea lui Ferguson a fost sursa principală a informaţiilor din acest articol, publicat de Money.ro.

Banca Medici, în vremurile sale bune, se afla printre cele mai respectate bănci din lume. Familia de Medici a revoluţionat contabilitatea creând sistemul registrelor şi sistemul de dublă intrare a creditelor şi debitelor, care sunt şi azi un fel de "abecedar" predat în liceele sau facultăţile unde se învaţă contabilitate.

Banca s-a dezvoltat foarte mult, familia de Medici, în special Lorenzo de Medici, devenind astfel implicaţi în viaţa politică a Florenţei şi a întregii Europe. De altfel, acest lucru a şi dus la prăbuşirea băncii, deoarece familia a început să se concentreze din ce în ce mai mult pe politică decât pe finanţe. Astfel, banca a fraudat fondurile cu care se plăteau dotele şi a fost cedată lui Carol al VIII-lea al Franţei în 1494. Banca a fost apoi dizolvată.

În a doua jumătate a secolului XVI, Spania a început să importe mult aur şi argint din Peru. Metalele erau extrem de valoroase în Spania, dar relativ neimportante pentru peruani şi odată ce conchistadorii au cucerit Peru, i-au pus pe localnici să lucreze în mine. Importul i-a asigurat Spaniei şi Europei o cantitate neaşteptat de mare de aur şi argint, cauzând o inflaţie masivă. Inflaţia şi taxele uriaşe au afectat economia spaniolă, în timp ce majoritatea resurselor ţării au fost cheltuite în războaie. Spania a intrat în faliment pentru a patra oară în 1596, în cele din urmă ţara pierzându-şi supremaţia în faţa Olandei, Angliei şi Franţei.

John Law a fost un economist scoţian care a pus bazele Băncii Generale, o bancă privată care a devenit prima bancă centrală a Franţei. De asemenea, Law supraveghea colectarea taxelor şi printarea banilor în Franţa. Law a înfiinţat Compagnie des Indes în 1719, care avea monopol asupra tutunului din Franţa şi asupra comerţului cu sclavi africani. Datorită faptului că firma avea monopol asupra a două pieţe imense, exista un potenţial imens de a face profit. Asta a dus la o cerere foarte mare de acţiuni la această companie, fapt care a făcut ca preţul acţiunilor să depăşească cu mult încasările sale. Astfel, guvernul a printat şi mai multe bancnote pentru a cumpăra acţiuni la compania lui Law. Asta a dus la inflaţie, iar compania nu a mai apucat zilele în care să îşi şi primească profitul aşteptat. Piaţa s-a prăbuşit atât în Franţa, cât şi în alte ţări. Law a fugit din Franţa după ce compania şi economia naţională s-au prăbuşit, iar taxele au crescut foarte mult pentru a plăti datoria lăsată în urmă de colapsul companiei şi al băncilor. Franţa a introdus din nou bancnote printate abia după alţi opt ani.

Overend, Gurney and Company era o bancă ce cumpăra şi vindea cu discount facturi de schimb. A devenit una din cele mai de succes bănci din lume şi, chiar şi în timpul unei mari crize, banca a rămas pe poziţii, atrăgându-şi numele de "bancă a bancherilor", deoarece putea acorda împrumuturi şi altor bănci. Fondatorul Samuel Gurney a fost un membru-cheie al firmei care s-a concentrat pe facturile de schimb. Când a ieşit la pensie, banca a încercat să îşi extindă portofoliul de investiţii. A făcut investiţii pe termen lung, cumpărând în special acţiuni la căile ferate. Când piaţa şi în special acţiunile la căile ferate au început să o ia în jos în secolul XIX, compania a cerut un împrumut de la Anglia. Banca a refuzat şi a oprit plăţile în mai 1866, născând panică şi proteste în toată Anglia. Banca a intrat în colaps, ducând la falimentarea altor peste 200 de firme.

La mijlocul secolului XIX, Armata Confederată avea nevoie de recunoaştere pe plan diplomatic. Pentru a realiza acest lucru, armata a decis să taie toate importurile de bumbac către Europa. Bumbacul era foarte important pentru Bătrânul Continent şi acesta reprezenta exportatorul principal al Americii, iar decizia a dus în final la o scădere substanţială a încasărilor. Inflaţia a distrus şi valoarea dolarului confederaţiei, scăzându-l de la 90 de cenţi comparativ cu dolarul american, la mai puţin de doi cenţi către sfârşitul războiului. Principala preocupare a Statelor Confederate era politica, însă lipsa de surse alternative de venit (reprezentate de exporturi) a devenit o povară financiară imensă.

Încă nu sunt clare cauzele exacte ale Marii Crize, însă amplitudinea sa a fost cauzată de câteva decizii. În principal, e vorba de Tariful Smoot-Hawley, care a crescut la un nivel record tarifele pentru bunurile importate. Problema în SUA a început când pieţele au intrat în declin şi într-un final în colaps pe 29 octombrie 1929, în acea "Zi Neagră de Marţi". Acel tarif a dus la scăderea cu 50% a comerţului internaţional şi la creşterea şomajului cu 25% în SUA şi în alte ţări. Adăugând la toate astea şi o secetă care a afectat majoritatea recoltelor, preţurile au scăzut cu 50%. Marea Criză a durat din 1929 până la jumătatea anilor 1940. În "Lunea Neagră", acţionarii au pierdut peste 40 de miliarde de dolari. De asemenea, 9.000 de bănci au intrat în faliment în anii '30.

Grecia a organizat alegeri pentru un preşedinte care ar putea face faţă unei crize ce presează multe naţiuni. Mişcarea Socialistă câştigă alegerile, iar datoria naţională creşte la 252 de miliarde de euro de la 168 de miliarde în 2004. În 2009, Fitch reduce ratingul Greciei la BBB+ de la A-, aceasta devenind prima oară în ultimul deceniu când Grecia nu are un rating de A-. Protestele încep după ce se anunţă tăieri bugetare, iar teama intrării în faliment a ţării începe să crească din ce în ce mai mult odată cu 2010. Goldman Sachs este acuzată că a ajutat Grecia să îşi ascundă imensele datorii, iar criza continuă să se agraveze, având în vedere că Germania refuză să acorde un împrumut. În 2012, Greciei i se acordă suma de 130 de miliarde de euro, iar băncile pică de acord să renunţe la 75% din creditele lor.