Au dat la lopată şi şase ore, numai să reuşească să îşi croiască drum până în spatele curţii, la animale, şi nu au lăsat apoi lopata jos deoarece oriunde voiau să iasă trebuiau să îşi facă singuri o cărare. Până şi apa o fac din zăpada topită. Aşa au trăit, în zilele în care judeţul Galaţi a fost sub avertizare de cod galben şi portocaliu de ninsoare, localnicii din satele situate în nordul judeţului. Cel mai greu le-a fost vârstnicilor, care nici nu au copii ce i-ar fi mai fi putut ajuta cât de cât.
„A fost zăpada cât gardul. Greu a fost, că nu am lăsat o zi lopata din mână... şi am şi eu 60 de ani. Nu avem copii nici eu nici femeia, aşa că ne-am descurcat cum am putut. Numai să îmi fac potecă până în spatele curţii pe viscol mi-a luat şase ore, dar nu aveam ce face, că acolo erau animalele şi asta a fost, nu le puteam lăsa să nu mânânce că e viscol. E greu tare şi cu luat apa. Am făcut noi, vreo patru bărbaţi din partea asta de sat, drum la fântână, dar era greu, era gheaţă. Mai degrabă am topit zăpadă şi pentru noi şi pentru animale, că aşa e mai uşor. Ne-a întrebat zilele astea primarul dacă avem probleme, dar mai mult ce puteam face...”, spunea Ionel Rusu din Drăgăneşti, un bărbat care la 60 de ani ştie că iarna la ei în comună ninge de nu se încurcă şi, vrea, nu vrea, la lopată îi este nădejdea. Omul se gândeşte cu teamă ce va face când nu va mai avea putere să îşi croiască drum prin zăpadă, că nici nu are la cine să ceară ajutor.
Alţi bătrâni din zonă au aceeaşi poveste. Greu e pentru cei care au nevoie de medicamente, că nici primarul nu are de unde să le dea şi, fiind şi singuri, nu s-au încumetat să meargă la oraş să îşi ia reţetele. La 83 de ani, Ioana Burcă aşteaptă iarnă, de iarnă, cu teamă, ninsoarea. Stă singură în casa ei deja ascunsă de zăpadă. Nu mai are pe nimeni în sat. Cât poate, dă cu lopata, cât nu... o mai ajută vecinii sau aşteaptă să se termine viscolul.
„E greu, aşa, singur la ţară, şi dacă nu e zăpada cât gardul. Dar ce putem noi face... Cât pot mai dau la lopată, dar îs şi eu bolnavă şi abia mă ţin”, spunea bătrâna, care acum, că viscolul s-a dus, încerca să îşi facă pârtie prin curte.
