În 1990, pe când avea 50 de ani, a făcut primul său voiaj internaţional, străbătând China, până în Tibert. De atunci şi până acum, exploratoarea Uca Maria Marinescu, fost profesor de educaţie fizică şi sportiv de performanţă, a străbătut lumea din Africa în Nepal, din India şi Tibet până în Europa, din America de Nord până în America de Sud şi din Alaska până în Mongolia şi Siberia cu Polul Nord. A fost prima româncă ajunsă în Antarctica, în 1998, a traversat Africa, de la sud la nord, iar în 2001, la 61 de ani, a reuşit să devină primul român care a ajuns la Polul Nord şi la Polul Sud pe schiuri, într-un singur an.
În acest an a fost 3 săptămâni în Hunza, cunoscută şi sub denumirea de “Tărâmul Nemuritorilor” – o mică vale muntoasă Gilgit-Baltistan, provincia autonomă de nord-vest din Pakistan – unde regulile de viaţă şi alimentaţie ale locuitorilor îi fac pe aceştia să nu se îmbolnăvească şi să beneficieze de o longevitate impresionantă.
Cu atâta exeperienţă acumulată, Uca Maria Marinescu a fost de accord să vină la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, unde, săptămâna trecută, le-a prezentat studenţilor-seniori câteva din memoriile şi trăirile sale. Prezentarea exploratoarei – ajunsă acum la 76 de ani – i-a impresionant pe studenţii de vârsta a treia, veniţi să o asculte, care, la finalul prezentării s-au declarat de-a dreptul încâtaţi de ce au aflat.
“Astfel de prezentări, precum cea de astăzi, sunt adevărate daruri pentru mine... Am fost, toată viaţa, economistă, am avut multe responsabilităţi şi am lacune în cunoştiţele mele şi de aceea m-am înscris la acest program universitar pentru seniori. Aflu lucruri atât de importante, plec mai bogată de aici”, a spus una din “studentele de argint”, Lidia Petre.
În prezent, Maria Uca Marinescu lucrează la o carte autobigrafică în care îşi va povesti toate experieneţele trăite de-a lungul călătoriilor sale, carte ce se va numi "Dar al lumii capăt nu-i". Până la apariţia cărţii, aflaţi câteva sfaturi în premieră de la celebra exploratoare.
“Primul sfat este să nu-ţi forţezi niciodată limitele. Am învăţat acest principiu pe propria piele. De pildă, când făceam o călătorie în India, am luat la un moment dat trenul, deşi citisem că trenul este plin de hoţi şi se recomandă călătoria cu autobuzul... Ei bine, în tren mi s-a furat totul... Timp de două zile am călătorit fără acte, fără bilet de întoarcere, eram nimeni... A fost îngrozitor şi aşa am înţeles că e bine să nu forţez lucrurile. Dacă le forţez, pot risca să compromit întreaga călătorie”.
În al doilea rând, fiecare expediţie este bine documnentată şi pregătită din diverse surse: “În general, înainte de o expediţie mă documentez, citesc foarte mult, îmi iau informaţiile şi de pe internet, dar majoritatea, din cărţi. Îmi pregătesc expediţiile câte 3-4 luni, citesc, fac itinerarii, iau legătura cu ghizii din respectivele locuri. Şi plec doar când simt acea chemare... când simt că sunt pregătită”.
Cât priveşte costurile unei expediţii, acestea nu sunt exorbitante, aşa cum s-ar crede: “Cel mai costisitor este avionul… De pildă, când am fost acum la Hunza, avionul m-a costat 700 de dolari dus-întors iar acolo am stat trei săptămâni cu circa 1.000 de euro, bani pe care mi i-am procurat vânzându-mi bijuteriile... Ce contează unul-două inele? Am vrut foarte mult să ajung acolo şi dacă aş fi ajuns acolo în urmă cu 10-20 de ani, rămâneam acolo... Este minunat acolo”.
Pentru cei care doresc să devină exploratori, Uca Maria Marinescu are trei sfaturi: “Să trăiască în mijlocul naturii, să facă mişcare... În prezent suntem într-o nemişcare şi fizică dar şi sprituală şi trebuie să ieşim din ea. Şi să citească foarte mult, căci internetul oferă informaţii care uneori sunt nocive... de aceea este foarte important să citească”.
