În perioada 27 august-2 septembrie, 16 copii şi adolescenţi din Valea Oraşului şi de la Tudor Vladimirescu s-au bucurat de tabăra organizată de Fundaţia Cuvântul Întrupat în Munţii Vrancei, într-o cabană din Lepşa. Parcă special „amenajată” pentru a-i găzdui pe copii, zona a fost scena în care unele dintre cele mai frumoase visuri şi dorinţe ale celor mici au devenit realitate.
Dacă pentru copii tabăra de vară este sinonim cu bucuria şi cu entuziasmul, pentru lucrătorii fundaţiei este întotdeauna o lecţie preţioasă şi o ocazie deosebită de a-i cunoaşte şi de a-i înţelege mai bine pe copii pentru a putea să-i ajute într-un mod cât mai adecvat.
„Ne-am fi dorit să putem lua mai mulţi copii şi adolescenţi la munte, însă ne bucurăm pentru experienţele fiecăruia dintre cei care au avut şansa să participe în acest an. S-au bucurat din plin de vremea frumoasă, de drumeţiile montane, de timpul petrecut departe de toate lucrurile neplăcute sau dureroase din viaţa lor de fiecare zi”, spune David Chronic, membru fondator al fundaţiei.
O parte din fondurile necesare pentru organizarea taberei au venit din partea firmelor şi persoanelor fizice din Galaţi, dar şi din străinătate.
„Am greşi dacă am spune că doar copiii primesc, iar noi oferim. Un moment deosebit din multele de acest fel aş vrea să împărtăşesc în mod special. Într-o după-amiază, Soriana, una din fetiţele noastre de 7 ani, care nu a fost niciodată la grădiniţă sau la şcoală, dar care va merge în toamnă în clasa I, şi Priya Young, o tânără voluntară din Statele Unite care ne-a ajutat în această vară, au luat pătura şi cartea de poveşti şi au mers pe iarbă. Priya încerca să povestească în română, iar fetiţa o corecta în folosirea cuvintelor. Astfel, imaginile şi pozele prindeau viaţă şi micuţa înţelegea povestea, iar voluntara îşi îmbunătăţea limba română. Aveam în faţa ochilor un schimb atât de frumos, de special şi de emoţionant între doi oameni din lumi diferite, din culturi şi medii diferite, dar trăind această experienţă a învăţării şi a bucuriei de a fi împreună. Şi mi-am dat seama că putem face atât de multe unii pentru ceilalţi, şi avem atât de multe de învăţat de la copiii noştri chiar şi atunci când nu ştim, când nu suntem conştienţi de asta”, povesteşte Oana Tonică, asistent social.
