16 NOIEMBRIE 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Să învăţăm să ne iubim bătrânii sau cum un cineast a făcut-o pe bunica lui vedetă (FOTO)
Să învăţăm să ne iubim bătrânii sau cum un cineast a făcut-o pe bunica lui vedetă (FOTO)

La 30 de ani, Tudor Platon este deja un cineast cu un palmares impresionant, fiind operator şi director de imagine în numeroase filme, inclusiv producţii ajunse la Cannes. El a participat la proiecţia filmului „Casa cu păpuşi”, unde debutează şi ca regizor, un eveniment găzduit de Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, în seria documentarelor KineDok powered by One World Romania.
După vizionarea filmului, Tudor Platon împreună cu reprezentanta muzeului, Ada-Simona Biriş, a avut un dialog susţinut şi sincer cu publicul prezent.
Cineastul a răspuns  la numeroase întrebări legate de realizarea filmului şi a comentat foarte personal ontogeneza acestui proiect care a pornit de la vacanţa anuală pe Valea Oltului a bunicii sale, Cica, şi prietenelor ei, Nana şi Pupi. Filmul începe simplu (în aparenţă), dar devine treptat o poveste complexă de viaţă, cu drame personale, umor, autoironie şi multă înţelepciune proprii unei minisaga cu doamne de 70 şi ceva de ani.
Sub acest titlu ce aminteşte de celebrul dramaturg Ibsen, renaşte interesul pentru bătrânii noştri, bunici, mătuşi sau unchi. Într-un interviu, Tudor Platon, discret şi serios, mărturiseşte: „Gândul cu care am plecat la filmare era destul de pragmatic, să o cunosc mai bine şi să mă apropii mai mult de bunica mea, Cica. Lucru care s-a întâmplat pe parcursul celor şapte zile, căci am descoperit-o în cu totul alt mod decât cel familiar mie. Înconjurată de prietenele ei din tinereţe, Cica a renunţat la orice constrângere impusă de societate şi de conduita de familie, devenind liberă, vioaie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu prietenele ei, toate au căpătat o bucurie enormă de a trăi şi de a fi împreună. Toate astea au dus la formarea unui univers atemporal, în care poveştile din urmă cu 50 de ani păreau să se fi petrecut ieri, iar cele recente îşi pierdeau valoarea”.
O invitaţie la a regândi importanţa filmului documentar ce relevă acest fenomen al vârstei a treia, uneori marginalizată şi uitată, şi să nu lăsăm aceşti oameni să simtă omniprezentul gând al drumului spre sfârşit.

VEZI FOTO, în Galeria de imagini de mai jos! ↓


Articole înrudite