Gheorghe Marcu, în cartea "Revoluţia anunţată", aparută la editura Axis Libri, în 2017, face o radiografie atent informată despre evenimentele precursoare anului ce a dus la aşa-zisă revoluţie din 1989. Autorul s-a informat atent şi prin detalii surprinzătoare, relatează întâmplări trăite de el despre cum şi cine a contribuit la revoluţie. Are o acurateţă aproape exactă în descrierea unor întâlniri din acea perioadă, brambureala, haosul şi incertitudinea acelor momente, încrâncenarea unora de a demostra că nu au nicio vină, dar şi cum se pot transforma oamenii din cei mai importanţi, în cei mai huiduiţi, cum din simplu om şi dedicat meseriei avute înainte de 1989, învingând câteva piedici vocale, a rămas la fel de dedicat acesteia mulţi ani dupa 1989. Pe autor, revoluţia l-a prins chiar la seviciu şi a reuşit să facă o descriere exacta a multor întâmplări, evenimente şi transformări suferite de oameni. "La o şcoală din judeţul Galaţi, o lună de zile, director de şcoală generală a fost numită o femeie de serviciu", pentru că "după 27 de ani, au dispărut toate obiectivele economice. Comuna a rămas o ruină. Oamenii au rămas pe drumuri, o parte a luat calea străinătăţii. Dar nici aceştia nu o duc bine", relatează autorul în cartea sa. Gheorghe Marcu face o descriere şi un bilanţ despre situaţia pe judeţe a martirilor din decembrie 1989. Urmează apoi un ansamblu de fapte şi întâmplări de după 1989. Este o carte scrisă liber, uşor citibila, foarte puţin înveninată de crudul adevar trăit în acele vremuri. Nu-l regret pe Ceauşescu. Nu sunt partizană a ceea ce se întâmpla azi în România. Tristeţea şi neputinţa în a ne fi bine a coborât de foarte mult timp peste această ţărişoară. Istoria s-a scris şi se scrie şi azi cu litere negre.
