Cerere mai mare decăt oferta. Cam aşa putem spune că au stat mai mereu lucrurile când a fost vorba de evoluţia adopţiilor. Şi asta nu deoarece nu ar fi mulţi copii fără nimeni pe lume, lăsaţi în grija statului, ci din cauza legislaţiei care stabileşte cum se realizează adopţiile. Practic, dacă părinţii naturali nu îşi dau acordul, chit că şi-au lăsat copiii la stat de după naştere, nimeni nu poate face nimic, iar cel care şi-a aruncat copilul poate lejer ca peste ani să îl ceară înapoi dacă doreşte şi îndeplineşte condiiţiile. Aşa că obţinerea acestor semnături ţine în stres potenţialii părinţi, dar şi pe angajaţii instituţiilor implicate în acest proces. Din păcate, criza a lovit şi în acest segment social.
„A scăzut la jumătate numărul cererilor de adopţie a copiilor. Probabil pe fondul actualelor condiţii economice şi potenţialii părinţi se gândesc de două ori dacă îşi pot asuma sau nu educarea şi creşterea unui copil”, a precizat directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, Manon Cristoloveanu.
Nu e mai puţin adevărat că şi unii dintre potenţialii părinţi au la început impresia că sunt „la magazin”, cerând un anumit tip de copil. Ceea ce rămâne însă mereu o realitate e că de fapt nu părinţii adoptivi aleg copilul, ci copilul alege părinţii. „Îţi poţi da seama de la prima întâlnire cum vor sta lucrurile. Dacă copilul, mic cum e, se duce direct în braţele celor care vor să adopte, atunci e clar că lucrurile vor sta bine; dacă nu, deja apar întrebări”, a mai precizat directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi.
