În cadrul Festivalului de Film Digital şi al Efectelor Speciale "Future Movie", care s-a desfăşurat în oraşul nostru în perioada 27- 31 iulie, regizorul Ioan Cărmăzan a susţinut un workshop despre povestea care se ascunde în spatele scrierii unui scenariu. Ioan Cărmăzan este profesor la Universitatea Hyperion din Bucureşti şi este mândru când reuşeşte să îşi determine studenţii ca la final, în ultimul an de studiu, să spună o poveste mai bună decât cea pe care le-a spus-o el iniţial, în anul I.
"E o profesie în care trebuie să convingi pe unul, pe altul…Sunt sigur că obrăznicia te ajută la început. Când eşti tânăr, să fii extrem de obraznic, să calci în picioare totul... De altfel, tatăl lui Rasputin i-a zis: «Du-te la luptă, calcă totul în picioare! Omoară-i pe toţi! Dumnezeu e un câine!». Obrăznicia e o formulă şi e o.k", adaugă regizorul.
Dar cum se nasc scenariile şi cum se nasc marile filme? Nu este de ajuns să vezi sute de filme, e suficient pentru un regizor în devenire să poată viziona zece filme, dar să fie cele mai bune din istoria filmului. Sunt filmele etalon, care îţi arată cam cum trebuie să mergi pe acest culoar: "În general, povestea porneşte de la ideea de a povesti. Simţi dorinţa de a povesti ceva, simţi dorinţa să transmiţi ceva. Ce? O poveste, ceva de la tine, ceva din lumea ta. Acel ceva de la tine trebuie să aibă contur, să te reprezinte. La început e timid, la început e o mică poveste, apoi creşte uşor, uşor… Şi nu poţi să creşti dacă nu ai nişte modele".
Sunt două categorii de poveşti: povestea care direcţionează şi răstoarnă lumea şi povestea care acumulează. Cehov, de exemplu, este maestrul poveştilor din nimic: "Cehov reuşeşte să facă povestiri din nimic. El vorbeşte despre paltonul unuia, vorbeşte despre mătreaţa unui funcţionar, vorbeşte despre nimic şi acumulează tristeţi în continuare".
Există un drum al studenţilor de la Regie de Film, un drum care nu le îndrumă paşii direct spre covorul roşu. Ei încearcă să scrie alte poveşti şi să răstoarne cursul poveştilor pe care le-au auzit deja. Unii reuşesc, alţii se pierd…E o continuă provocare şi "sigur aceste provocări ţin de imaginaţie", crede regizorul, imaginaţie pe care trebuie să le-o dezvolte studenţilor. Aceste poveşti pot fi experimente reuşite, aşa cum pot fi şi experimente nereuşite. Sunt paşi în evoluţia studenţilor de la Regie, dar nu sunt paşi definitivi: "Dacă luăm un text şi îl citim pentru a-l adapta filmic, o să vedem că din punctul de vedere al regizorului care citeşte textul există cu totul alte nuanţe decât pentru cititorul obişnuit. Există cuvinte pe care trebuie să le subliniezi, există verbe pe care trebuie să le subliniezi, există adjective, adverbe, care toate direcţionează alte sensuri decât ce există în frază. Filmul direcţionează spre imagine. După părerea mea, în film imaginea răstoarnă lumea. Cuvântul în film susţine, dar nu foarte tare", conchide Ioan Cărmăzan.
