Sindicatul Naţional Solidaritatea al Metalurgiştilor şi Federaţia Sindicală Solidaritatea a Metalurgiştilor salută acordul încheiat între guvernul francez, la iniţiativa statului francez, şi concernul ArcelorMittal, care prevede salvarea Combinatului de la Florange, unde urma să se închidă două furnale, lucru care punea în percol existenţa fluxului primar. Reamintim că anunţul făcut de conducerea ArcelorMittal legat de închiderea celor două furnale a stârnit reacţii virulente din partea angajaţilor şi a liderilor de sindicat de la Combinatului din Franţa, care au ieşit în număr mare să protesteze şi să ceară ca această măsură să nu fie pusă în practică, lucru care nu s-a întâmplat în cazul siderurgiştilor gălăţeni atunci când s-a închis UPSRS, doar liderii sindicatului Solidaritatea organizând proteste în care au cerut oprirea închiderii uzinei şi menţinerea locurilor de muncă. „Acordul semnat prevede salvarea combinatului de la Florange, şi nu este vorba de închidere sau naţionalizare, ci dimpotrivă, de investirea a 180 de milioane de euro în acest combinat în următorii 5 ani şi astfel păstrarea atât a producţiei de oţel, cât şi a locurilor de muncă. Organizaţiile noastre sindicale reamintesc că de circa 8 ani au solicitat statului român, diverselor guverne, cât şi AVAS, fie obligarea ArcelorMittal Galaţi la respectarea angajamentelor iniţiale asumate prin contractele de privatizare, nu cele ulterioare care au vitregit statul român şi pe salariaţi, fie ameninţarea ArcelorMittal cu naţionalizarea Sidex, Siderurgica Hunedoara, Tepro Iaşi, dar nimeni nu a făcut nimic din cauza diferitelor interese”, a declarat liderul sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber. Acesta consideră că modelul Florange poate fi preluat şi de către statul român cu aceleaşi rezultate, lucru care sindicaliştii îl solicită statului român prin instituţiile sale, precum şi tuturor forţelor politice angrenate în lupta pentru obţinerea puterii la 9 decembrie. „În acest moment, afirmaţiile repetate ale ofiocialilor statului român care zic că suntem în Uniunea Europeană, unde intervenţia într-o firmă privată, ca şi expropierea nu sunt posibile nu îşi mai au nicio acoperire! Mai ales atunci când interesele naţionale ale României o cer şi când Franţa şi Germania, în alte cazuri, au demonstrat acest lucru”, a mai declarat Gheorghe Tiber.
