Angajaţii care lucrează la secţia ajustaj de la LTG2, schimbul de dimineaţă şi cel de după-amiază, i-au chemat pe liderii sindicatului Solidaritatea în mijlocul lor pentru a le pune anumite întrebări legate de negocierea noului Contract Colectiv de Muncă, precum şi de viitorul locului lor de muncă.
„Oamenii ne-au chemat să vorbim cu ei şi să le răspundem la anumite întrebări şi la anumite zvonuri care au început să circule în aceste zile, mulţi dintre ei spunând că sunt nemulţumiţi de faptul că liderii de la Siderurgistul nu vin să vorbească cu ei. Am fost chemaţi şi de angajaţii care lucrează la sectorul furnale şi vom merge acolo marţi să vorbim cu ei”, ne-a declarat liderul sindicatului Naţional Solidaritatea al Metalurgiştilor, Gheorghe Tiber. Acesta susţine că unii angajaţi ar fi foarte supăraţi pe liderii de la Siderurgistul care nu vin în mijlocul lor, motiv pentru care ar fi dorit să se retragă din sindicat şi să se înscrie la Solidaritatea. „Cei mai mulţi m-au întrebat când vor începe negocierile şi cine va negocia pentru ei. De asemenea, unii dintre oameni mi-au zis că circulă un zvon în Combinat potrivit căruia administraţia ar fi de acord să acorde o majorare salarială de 10%, cu condiţia reducerii substanţiale a valorii plăţilor compensatorii prevăzute în actualul Contract Colectiv de Muncă în caz de disponibilizare, dorindu-se ca în noul contract să fie prevăzută acordarea doar a câtorva salarii în caz de disponibilizări. Oamenii sunt îngrijoraţi deoarece nu ştiu cât de sigure sunt locurile lor de muncă, dar sunt nemulţumiţi şi de salariile mici pe care le au şi care nu au mai crescut de câţiva ani”, ne-a declarat liderul sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber. Faptul că la începutul fiecărei negocieri a contractului Colectiv de Muncă apar la bursa zvonurilor tot felul de informaţii nu este ceva nou, acest lucru fiind o strategie gândită în anumite scopuri. Cert este că deşi în fiecare Contract Colectiv de Muncă au fost prevăzute în fiecare an recompense financiare considerabile în caz de disponibilizări, conducerea ArcelorMittal Galaţi nu a recurs la modalitatea de reducere a personalului pentru a evita frământări sociale, modalitatea aleasă de fiecare dată fiind cea a autodisponibilizărilor. Prin utilizarea acestei metode, prin care siderurgiştii au fost stimulaţi financiar pentru a renunţa de bună voie la locul lor de muncă, în cei zece ani de la privatizare numărul angajaţilor s-a redus cu peste jumătate, ajungând la ora actuală doar la circa 8.000, în timp ce peste jumătate din capacităţile de producţie au fost oprite temporar sau închise definitiv, unele fiind demolate şi transformate în fier vechi. Secretarul general al sindicatului Siderurgistul, Vasile Crişan, nu a putut fi contactat telefonic pentru un punct de vedere legat de criticile aduse de Gheorghe Tiber vizavi de neimplicarea liderilor sindicatului respectiv în rezolvarea problemelor unei părţi a angajaţilor de la LTG2.
