Viitorul fostului colos siderurgic, care a ”acumulat” în ultimii 4 ani mai multe bile negre decât albe - dacă stăm să ne gândim la nivelul scăzut al salariilor, închiderea unor instalaţii, care au ajuns la fier vechi, oprirea din funcţiune a două uzine, UCC şi UPSRS, valurile de plecări voluntare - este departe de a fi unul limpede, aşa cum se întâmplă şi în ceea ce priveşte viitorul metalurgiei din România sau din Europa. Aceasta este concluzia pe care redactorii Monitorului de Galaţi au tras-o în urma unui interviu acordat în exclusivitate de europarlamentarul PDL Theodor Stolojan. Potrivit europarlamentarului PDL, problema legată de industrializarea Uniunii Europene este un subiect extrem de sensibil şi de important, dacă ne gândim la întreaga industrie metalurgică din Uniunea Europeană, care se confruntă cu o competiţie dură pe piaţa globală a metalelelor şi a neferoaselor.
„În primul rând industria metalurgică din Uniunea Europeană se confruntă cu cu o serie de politici europene luate în scopul prevenirii schimbărilor climatice, ceea ce înseamnă că consumatorii de energie electrică susţin, în preţul energiei electrice pe care o plătesc, costul politicilor europene de încurajare a folosirii energiei regenerabile, cum ar fi cea solară sau ceae eoliană. Problema care este reclamată este că la fiecare megawatt de energie eoliană se dau 3 certificate verzi, în timp ce în cazul energiei solare se dau 6 certificate verzi. Aceste certificate verzi se cumpără de către producătorii de energie electrică iar valoarea lor este inclusă în preţul energiei electrice. Problema pe care o avem acum de rezolvat în Uniunea Europeană este ca în timp să încurajăm folosirea unor astfel de surse de energie, reprezentanţii Uniunii Europene să înceapă să poarte negocieri pentru implementarea aceloraşi reguli în ţări unde nu există politica certificatelor verzi, cum ar fi Rusia, Ucraina, China, astfel încât să creăm condiţii similare de competiţie în ceea ce priveşte preţul energie. Dacă aceste negocieri nu vor putea fi făcute cu succes, atunci Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri cu paşi mai mărunţi, deoarece există riscul delocalizării acestei industrii în zone unde există condiţiii mai bune pentru desfăşurarea activităţii”, ne-a declarat Theodor Stolojan.
Combinatul de la Galaţi, o ecuaţia cu mai multe necunoscute
Stolojan este de părere că ArcelorMittal Galaţi nu are nişte condiţii prea favorabile, dacă ţinem cont de faptul că importă minereu de fier, importă cocs din Polonia iar o nouă provocare o reprezintă faptul că ar trebui să suporte în preţul energiei electrice o parte din costurile necesare producerii energiei verzi.
„În România am ajuns un fel de Eldorado, deoarece am creat o capacitate de 3.000 de megawati de capacităţi eoliene. În plus, Combinatul, care este cel de-al doilea mare consumator de energie al ţării, fiind un consumator în bandă, a solicitat şi obţinerea unui contract pe o perioadă determinată şi mai mare şi la un preţ pe care ei îl consideră corect. Nu ştiu care este rezultatul la care s-a ajuns pe tema acestui subiect, dar am auzit că cei de la Mechel au anunţat că doresc să plece din România tot din cauza costurilor mari de producţie datorate preţului energiei electrice. Avantajele pentru Combinat erau până acum preţul mai mic al energiei electrice primit şi forţa de muncă mai ieftină, comparativ cu alte ţări, cum ar fi Spania, Franţa, Belgia. Dacă preţul energiei electrice va rămâne mare iar la un moment dat costurile cu forţa de muncă vor creşte la Galaţi, aşa cum se întâmplă în alte ţări din Europa, atunci există riscul ca cei de la Combinat să închidă activitatea şi să o reloce spre alte ţări, cum ar fi cele unde nu există politici şi norme stricte legate de protecţia mediului”, ne-a declarat Theodor Stolojan. Acesta susţine că ArcelorMittal se confruntă cu unele probleme şi în alte ţări din Europa, cum ar fi Belgia sau Franţa, motivul principal fiind acolo costul ridicat al forţei de muncă.
