Librăria Humanitas a prilejuit din nou o întâlnire culturală importantă. Scriitorul Cristian Fulaş şi-a prezentat gălăţenilor noul său roman, intitulat „Specii”. Un titlu de rezonanţă, extrem de bine primit de critici şi care poate fi ecoul biologic al declaraţiei autorului: „A fi apolitic înseamnă să rişti extincţia ca scriitor”.
Valoarea scriitorului este precedată de lungul şir al premiilor decernate, de faptul că a fost tradus în franceză, de articolele elogioase din România, Canada, Franţa, Spania sau Franţa, de întâlnirea cu cititorii din Lyon (Franţa), metropolă de mare amploare culturală.
Povestea cărţii începe chiar de la copertă, care are ca imagine o fotografie realizată de prietenul său Andrei Păcuraru, printul mare al lucrării fiind cumpărat la o licitaţie cu 500 de euro chiar de Andreea Esca. Andrei Păcuraru a făcut 151 de printuri cu coperta cărţii „Specii”. Sunt semnate şi numerotate şi fiecare cititor care va avea un exemplar semnat din roman va avea şi fotografia ca semn de carte. (Monitorul de Galaţi a primit exemplarul cu numărul 43).
Privit „live”, Cristian Fulaş se arată ca un om căruia nu îi place să piardă timpul, un om al eficienţei, sau după cum ne-a declarat, „greu de convins”. Deşi profesionist al cuvântului, se pare că îl preferă pe cel scris, pentru că domnul Fulaş este scump la vorbă. Potenţiala sa energie o putem întâlni în texte, scrise cu nerv şi uneori cu nervozitate. Probabil că relaxarea i-o aduc pinul-bonzai şi Goldie, pufoasa canină din rasa Golden retriever.
Evenimentul de la librăria Humanitas a fost moderat cu aceeaşi căldură de profesorul Doru Căstăian, care declara: „Cristian Fulaş a reuşit un roman extraordinar, o carte care ar trebui citită nu doar pentru valoarea ei estetică, ci şi pentru valoarea ei de document nemilos al unei epoci. Citind, «Specii», teribilă imagine ecografică a societăţii româneşti în general şi a lumii politice în special, veţi înţelege de ce (aproape că) nu există ieşire din acest infern şi de ce, în ciuda neputinţei noastre, n-ar trebui să încetăm să căutăm, disperat, neconsolat, aproape iraţional, ieşirea. O carte intensă, puternică, o fenomenologie aproape barocă a mecanismelor interne ale puterii, dar şi un manifest pentru demnitate, pentru o fiinţă umană vertebrată, chiar dacă ea, în «Specii», e creionată doar indirect, prin contrast”.
Legat de carte, criticii au mai apreciat astfel: „Cristian Fulaş reuşeşte un alt roman greu, deşi cartea se citeşte uşor şi place, dovadă încă o dată (dacă mai era nevoie) că avem în faţă un scriitor adevărat, matur, care ştie să pună probleme şi să trezească, din aţipeală, ochiul critic...” (Laurenţiu-Ciprian Tudor) şi „«Specii» este un roman postbalzacian, care descrie, amestecând reţeta de succes a unui policier cu formula realismului de odinioară, despre apucăturile societăţii actuale, reductibile la câteva tipuri. Fulaş nu se dezminte. E unul din ce mai buni pe care literatura română îi are.” (Adrian Jicu).
Pe 09 martie 2023, putem spune că în ziua în care oamenii, mai în glumă, mai în serios, speră la băutul a 44 de pahare, a apărut o alternativă, adica cele 300 de pagini ale romanului „Specii”, mai precis 311 pagini. Poate fi la fel de tulburător.
Galerie de imagini disponibilă mai jos! ↓
