Copiii din centrele de zi şi din şcolile cu program special din Galaţi au avut parte, săptămâna trecută, de momente unice, pline de veselie, care le-au adus un zâmbet pe buze. Aceste momente au fost oferite de cinci clovni terapeuţi veniţi tocmai din Franţa, în urma unui parteneriat mai vechi cu Fundaţia "Inimă de Copil". Aceştia s-au distrat, s-au jucat şi au interacţionat, timp de o săptămână, împreună cu peste 200 de copii din şcolile şi centrele din Frumuşiţa, Cudalbi, Lieşti, Tecuci, Pechea şi Galaţi. E imposibil să nu te distreze şi să nu îţi placă aceşti clovni simpatici, care, vrând-nevrând, pătrund în sufletul tău şi te fac să îţi petreci timpul râzând cu gura până la urechi. Sunt oameni cu adevărat deosebiţi, care se dedică activităţii terapeutice pe care o desfăşoară. Aceştia sunt: Sebastien Charle Fournil (Marcel), Ana Vilao (Morgan), Anouk Piquerez (Palpita), Sebastien Pleux (Ulul) şi Laurence Corties (Eramboise).
Clovni terapeuţi cu o formare specială
„Toţi sunt educatori, lucrează în domeniul social şi au o formare specială, de clovn, de relaţie, de dezvoltare a acestora cu persoanele cu care interacţionează. Este o tehnică specială. Acesta este un proiect exclusiv cu Fundaţia Inimă de Copil, bazat pe o relaţie foarte veche cu Sebastien, care vine de peste 17 ani în România. Astfel, ne-a propus anul trecut să vină împreună cu prietenii lui în calitate de clovni terapeuţi, timp de o săptămână. Este un mod deosebit de a-i face pe copii să fie mai dezinhibaţi - îi ajută să se deschidă, să fie mai implicaţi în jocuri sau în activităţi non-formale. În momentul în care vin nişte străini lângă tine, e mai greu să te deschizi, dar când vin nişte străini atât de frumoşi, altfel se dezvoltă relaţiile”, a explicat Ana Burtea, directorul executiv al Fundaţiei.
Cei cinci invitaţi ai Fundaţiei spun că nu au un program sau un spectacol deja stabilit în momentul în care lucrează cu micuţii. Pur şi simplu intră în clasă, observă activităţile pe care le desfăşoară în acel moment şi li se alătură, improvizează, creând o altă dinamică, mai veselă şi pe placul copiiilor.
"Lucrurile care nu au preţ - un surâs, o privire"
„Ceea ce facem cu aceşti copii e, de fapt, un schimb între persoane - una se păstrează în ipostaza ei normală, iar cealaltă e clovnul terapeut, care îşi ia şi un alt nume decât cel propriu. Am lucrat cu copii cu dizabilităţi, copii proveniţi din familii sărace sau chiar cu bătrâni. E o activitate terapeutică - atingerea, privirea, ascultăm emoţiile. De asemenea, copiii au fost surprinşi să ne vadă şi au acceptat din primul moment să participe, ceea ce ne-a permis să interacţionăm foarte bine şi uşor cu ei. Toţi au prezentat interes şi curiozitate. La fel şi părinţii. Nu am avut probleme în privinţa limbii vorbite - totul se rezumă la gesturi, la mimică, la jocuri. Aşa se ajunge mai uşor, limba nu e importantă”, explică Sebastien Charle, singurul care vorbeşte limba română dintre cei cinci oaspeţi. Acesta este un prieten mai vechi al Fundaţiei, care vizitează România de 17 ani.
Un alt rol al lor, în momentul în care lucrează cu micuţii, este de a-l observa pe cel care este mai izolat. "Pe cei care nu interacţionează cu grupul, încercăm să îl integrăm, să participe activ. La fel procedăm şi cu cel care simte că vrea o activitate individuală, ne ocupăm de el", explică Laurence.
Cei cinci mai spun că nu aveau nicio idee despre modul de decurgere a acestor zile, dar pleacă acasă mai îmbogăţiţi sufleteşte.
"Am simţit că aici există lucrurile de bază, care nu au preţ - un surâs, o privire. A fost magnific, avem inimile mai bogate. Şi, mai mult decât orice, personalul şi directoarea Fundaţiei Inimă de Copil fac o muncă incredibilă", adaugă Anouk Piquerez.
Aceştia mai spun că nu exclud posibilitatea de a reveni în Galaţi şi de a forma în acest domeniu personalul care lucrează în domeniu social.
"Cu cât creştem şi înaintăm în vârstă, cu atât devenim mai rigizi şi mai puţin dispuşi să ieşim din ceea ce reprezintă imaginea noastră. Copiii nu au asta - ei sunt deschişi, dispuşi să comunice mai mult non-verbal, prin emoţii. Astfel, ceea ce fac aceşti clovni terapeuţi este un tratament altfel decât cel clasic, medical. E un tratament al sufletului", mai spune Ana Burtea.
