Meta, compania care deţine platformele Facebook şi Instagram, a generat un val de controverse în spaţiul digital global prin decizia de a renunţa la colaborarea cu organizaţiile independente de verificare a informaţiilor în Statele Unite. Înlocuirea acestui sistem cu modelul de notiţe comunitare, asemănător celui folosit de platforma X (fosta Twitter), ridică semne de întrebare privind viitorul combaterii dezinformării, în special în Uniunea Europeană, unde reglementările sunt mult mai stricte, notează *The Guardian*.
Decizia Meta de a elimina verificarea independentă a informaţiilor a fost interpretată de unii analişti drept o strategie politică, cu scopul de a câştiga simpatie din partea administraţiei Trump. În timp ce Meta argumentează că măsura sprijină libertatea de exprimare şi reduce percepţiile de cenzură, criticii avertizează că absenţa unor verificări externe deschide larg porţile pentru dezinformare.
Programul de fact-checking al Meta, iniţiat după alegerile prezidenţiale din SUA din 2016, a reprezentat un sprijin vital pentru organizaţiile de verificare a informaţiilor la nivel global. Cu investiţii de peste 100 de milioane de dolari şi o prezenţă în 130 de ţări, acest program a contribuit semnificativ la combaterea ştirilor false. Întreruperea completă a acestuia ar putea avea consecinţe grave asupra multor organizaţii non-profit şi academice, care se bazează pe finanţarea oferită de Meta.
Uniunea Europeană, lider în reglementarea platformelor digitale, a adoptat *Digital Services Act* (DSA), care impune giganţilor tehnologici să colaboreze cu verificatorii de fapte şi cercetătorii pentru a combate dezinformarea. Totuşi, decizia Meta vine într-un moment în care DSA este încă în proces de implementare, punând la încercare eficacitatea sa.
DSA obligă platformele mari să evalueze riscurile şi să informeze Comisia Europeană înainte de a face schimbări majore în colaborările cu verificatorii de informaţii. Deşi Meta nu a anunţat încă planuri de a opri verificarea în Europa, lipsa unui angajament clar generează incertitudini. Aceasta reprezintă un test important pentru autorităţile europene în aplicarea riguroasă a legislaţiei.
Specialiştii avertizează că formulările ambigue din DSA ar putea fi exploatate de companiile americane reticente în abordarea activă a dezinformării. O reacţie fermă din partea Bruxelles-ului nu doar că ar proteja integritatea informaţiilor în Europa, dar ar stabili şi un precedent global pentru combaterea ştirilor false.
Extinderea acestei politici Meta la nivel internaţional ar putea avea un impact devastator asupra comunităţii globale de fact-checking. Aproximativ 40% dintre organizaţiile care colaborează cu Meta sunt entităţi comerciale, iar finanţarea oferită de companie reprezintă sursa lor principală de venit. Retragerea acestui sprijin ar putea duce la dispariţia a circa o treime din partenerii Meta din întreaga lume.
Organizaţiile non-profit şi academice din ţări precum Brazilia, Bosnia sau Bangladesh, care folosesc fondurile Meta pentru combaterea dezinformării şi educaţia media, riscă să îşi reducă semnificativ activitatea sau să se închidă complet. Aceste iniţiative sunt esenţiale pentru protejarea democraţiei şi educarea publicului în privinţa ştirilor false.
În acest context, Uniunea Europeană trebuie să demonstreze că poate impune respectarea legislaţiei şi că poate proteja accesul cetăţenilor la informaţii corecte. Răspunsul Bruxelles-ului la această provocare va influenţa nu doar Europa, ci şi modul în care platformele tehnologice abordează dezinformarea la nivel global.
Rămâne de văzut dacă UE va reuşi să-şi afirme autoritatea în faţa Meta şi să oprească expansiunea necontrolată a dezinformării, într-un peisaj digital unde adevărul devine tot mai vulnerabil.
