Sindicaliştii de la Siderurgistul, care s-au mărginit până acum doar la depunerea de memorii la Prefectură şi la Primăria Galaţi, prin care solicitau modificarea Legii energiei astfel încât să fie păstrate toate locurile de muncă de la Combinat, au decis să facă ceea ce au făcut până acum liderii de sindicat de la Alro Slatina sau minerii, şi anume să protesteze pe 31 mai la Bucureşti, în faţa sediului Guvernului. Este greu de înţeles de ce liderii acestui sindicat au decis să reacţioneze atât de târziu, abia după întrunirea Consiliului European, dar explicaţia poate fi faptul că au fost mai ocupaţi să critice şi să lovească, prin intermediul intranetului de la Combinat, în celelalte sindicate pe care le consideră aflate în slujba administraţiei. Sindicaliştii de la Siderurgistul, care au criticat dur şi apariţia unui nou sindicat de la Combinat, sindicat despre care susţin că ar fi aservit conducerii, nu au explicat în acel document transmis în Combinat de ce nu au avut reacţii critice la adresa administraţiei atunci când a fost vorba de demolarea unor instalaţii sau a unei uzine, cum a fost cazul UPSRS în cursul verii trecute, de ce mulţi dintre ei au salarii personalizate, laptopuri date de administraţie, ori dacă deplasările în străinătate, la diferite reuniuni sindicale, despre care nu vorbesc nimic public deşi acolo se discută lucruri importante care vizează şi Combinatul, au loc pe banii sindicatului sau decontările sunt făcute de conducere. În aceste condiţii, rămâne de văzut ce efect va avea protestul celor de la Siderurgistul.
România, un Eldorado pentru afacerile cu energia verde
Ionel Bănculescu, consilierul personal al premierului Ponta, a declarat într-un interviu pentru ziare.com că tema principală care va fi discutată pe 22 mai la Consiliul European, reuniune la care va participa şi premierul Ponta, o va reprezenta impactul schemelor de sprijin a resurselor regenerabile la nivel industrial, care este unul extrem de important, mai ales în România. „În toate ţările, mai puţin România, schemele de sprijin, care au scopul de a încuraja investitorii în domeniu, au condus la investiţii de peste 30 miliarde de euro. De fapt, aceşti bani nu au ajuns la noi in ţară, ci în statele europene care produc infrastructura energiilor regenerabile, de unde s-au cumpărat produsele necesare, cum ar fi turbinele. În alte ţări, de exemplu în Marea Britanie, erai obligat să vii în ţara respectivă, să deschizi unitatea de producţie şi apoi să le montezi. Deci toţi investitorii trebuia să deschida o fabrică în România, să producă aici toate elementele necesare, cu tehnologia lor, dar cu forţa noastră de muncă, şi abia apoi să beneficieze de măsurile de sprijin. Însă la noi ele s-au acordat prosteşte şi din acest motiv investiţiile respective nu sunt, de fapt, investiţii, şi au reuşit să omoare sectorul industrial. Producătorul de aluminiu Alro a anunţat cifrele care au fost plătite pentru certificatele verzi, anume 40 milioane în 2012 şi vreo 66 de milioane în 2013. Însă haideţi să vorbim la nivel general: pentru ca sectorul metalurgic din România să producă 40 de milioane de euro pentru schemele de sprijin, trebuie să aibă afaceri cam de 300-400 milioane de euro, iar profitul să fie cam de 10%.
Ideea este că sectorul industrial a fost atât de zdruncinat de schemele de sprijin pentru că nimeni nu şi-a închipuit că va lucra într-un an de zile pentru o cifră de afaceri de 300 milioane de euro numai pentru a contribui cu 10% la investiţiile în energie regenerabilă, care n-au nicio treabă cu combinatul respectiv. Este o mare nedreptate. Energie regenerabilă se face când se poate: când e vânt, când e soare. Tot sistemul de stat echilibrează lipsurile, adică se reflectă tot la consumatorul de rând. Amărâtele de termocentrale consumă foarte mult din resurse, iar cei din energia regenerabilă nu plătesc aceste costuri, ci tot cetăţeanul, prin factură”, a explicat Ionel Blănculescu. Întrebat ce va încerca să obţină România la Consiliul European în acest domeniu, Ionel Blănculescu a spus că trebuie să existe o decizie, şi anume „ce vom face cu aceste scheme de sprijin, vom omorî industria sau găsim o formulă raţională de echilibru între ele şi sectorul industrial”.
