Econtext.ro a făcut un studiu comparativ legat de valoarea salariului mediu înregistrat în anul 1991 comparativ cu valoarea câştigului salarial înregistrat în anul 2011. Potrivit datelor prezentate de econtext.ro, în anul 1991 Galaţiul ocupa un loc fruntaş pe ţară în ceea ce priveşte câştigul mediu salarial, şi anume locul 3. Astfel, în anul 1991, valoarea salariului mediu la nivelul judeţului Galaţi se ridica la 8.015 lei, judeţul nostru fiind devansat doar de judeţele Hunedoara şi Gorj. După 20 de ani de aşa-zisă democraţie, în care cea mai mare parte a industriei Galaţiului a intrat încet-încet la apă, Galaţiul a coborât spectaculos în topul judeţelor, ocupând locul 18, valoarea salariului mediu înregistrat fiind de 1.350 lei. Conform analizei făcute de econtext, cea mai mare valoare a salariului mediu este înregistrată la nivelul Bucureştiului, care acum 20 de ani ocupa abia locul 13 în topul oraşelor cu cel mai bine plătiţi locuitori. Judeţul Hunedoara care în anul 1991 ocupa primul loc în topul judeţelor unde se înregistrau cele mai mari salarii medii, ocupă după 20 de ani locul 14 în clasamentul întocmit de econtext, situându-se cu 4 poziţii înaintea Galaţiului.
„Vrem să avem, dar nu producem”
Este declaraţia directorului executiv al AJOFM Galaţi, Carmen Hanţaţuc, care ne-a declarat că se impune atragerea de investitori iar autorităţile locale ar trebui să acorde facilităţi pentru stimularea acestora de a investi la Galaţi. „Vrem să avem, dar nu producem, iar până nu vom redeveni un oraş industrial, cum am fost odată, nu cred că situaţia se va îmbunătăţi semnificativ, în sensul înfiinţării de noi locuri de muncă”, ne-a declarat directorul AJOFM Galaţi, Carmen Hanţaţuc.
„Galaţiul era pe locul 3 pe ţară pentru că aveam industrie şi agricultură”
Este un nou semnal de alarmă pe care îl trage preşedintele IMM-urilor gălăţene, Marian Filimon, care consideră că scăderea nivelului de salarizare este în strânsă legătură cu declinul economic al judeţului. „În anul 1991 judeţul Galaţi ocupa locul 3 pe ţară la capitolul valorii salariului mediu deoarece aveam industrie, aveam agricultură, aveam servicii. Practic, aveam atunci unităţi economice care mai produceau. Aşa cum am mai spus de nenumărate ori, soluţia este să relansăm agricultura şi industria, să facem producţie, pentru că nu construirea unor mall-uri sau supermarketuri aduce plusvaloare şi reprezintă soluţia cea mai bună de dezvoltare a economiei acestui judeţ. Din păcate, candidaţii noştri la Primărie se pare că tot nu înţeleg nici măcar în al 12-lea ceas care este soluţia pentru dezvoltarea economică a acestui oraş şi promit că vor face mall sau stadioane”, ne-a declarat Marian Filimon. Acesta a ridicat un semn de întrebare pertinent, şi anume cel legat la măsurile concrete care ar putea fi luate în termen scurt de autorităţile locale şi judeţene pentru înfiinţarea unor locuri de muncă care să aducă plusvaloare, şi aici nu ne referim la magazine, ci la producţie.
O provocare aruncată tuturor candidaţilor la un fotoliu mai mare sau mai mic
Þinând cont de modul în care evoluează lucrurile la Combinat, unde nu se anunţă vremuri bune pentru câteva sute de angajaţi, ziarul nostru lansează o provocare tuturor candidaţilor la fotoliul de primar sau de preşedinte al CJ, şi anume de a răspunde concret care sunt soluţiile pe care le au şi cum le vor pune în practică pentru menţinerea actualelor locuri de muncă sau pentru atragerea de investitori care să creeze locuri de muncă care să aducă plusvaloare, şi dacă se poate să prezinte proiecte concrete, dacă au în acest sens cu termene precise. Şi lansăm această provocare pentru că în promisiunile pe care le fac unii din candidaţi se vorbeşte despre înfiinţarea de locuri de muncă, fără să se spună clar cum vor face acest lucru. Ca să nu mai vorbim de faptul că toţi candidaţii la Primărie ocolesc subiectul numit Combinat, lucru extrem de regretabil, dar nu ezită în schimb să promită toţi că vor anvelopa gratuit blocurile din Galaţi sau că vor face tot felul de lucruri pentru pensionari, uitând însă că mai există în acest oraş şi tineri, dintre care mulţi au un salariu comparabil cu valoarea pensiei unui vârstnic, şi care nu au nici locuinţe şi care nu sunt impulsionaţi să se prezinte la vot atâta timp cât soarta lor nu prea pare să intereseze pe nimeni, bătaia dându-se pe voturile pensionarilor.
