Amenajată ca o veritabilă sală de bal, desprinsă parcă din scrierile lui Tolstoi, „KIPSALA CENTRE” din Riga se pregăteşte de paradă. Pe fondul muzical tipic leton, în această ambianţă de sărbătoare, sunt prezentate delegaţiile ţărilor participante. Sunt prezente peste 36 ţări, din Azerbaidjan până în SUA, Japonia, Israel, Singapore, Elveţia, Germania, Rusia, etc. Steagul României însoţeşte delegaţia noastră. "Sunt tare mândru, şopteşte Mihai, steagul ţării ne protejează". Debutează concursul. Pentru început sunt şapte serii a câte 9 perechi, arbitrii sunt din Norvegia, Germania, Slovacia, Portugalia, Serbia, China Taiwan, Canada, Rusia şi Letonia. Concurenţii dansează, încearcă să exprime caracterul dansului, să fie cât mai muzicali, să fie foarte tehnici... câţi dintre ei vor reuşi să îmbine toate aceste elemente?
Þinute de gală
Perechea Mihai Vlad Paraschiv - Diandra Aniela Illeş s-au întrecut pe ei. Diandra îl priveşte pe Mihai, aşteaptă de la el semnalul, zâmbeşte, sigură pe ea (concurenţii ceilalţi şi arbitrii au supranumit-o "lady in red")... Mihai a ales locul în ring, chiar în centru, şi priveşte spre sală. Vor dansa sferturi de finală, una din cele mai importante părţi ale concursului. De pe marginea ringului simte energia pozitivă transmisă de antrenorul lor, de susţinătorii din România, părinţi şi prieteni, şase persoane în total. Au făcut o samba foarte bună, iar rumba a fost aplaudată la scenă deschisă. Se afişează rezultatele... dansăm semifinala... Mihai este îndemnat de domnul Illeş, tatăl Diandrei şi antrenorul lor: "Mihai, fii tu însuţi, arată-le ce poţi, fii «zmeu»". Diandra zâmbeşte, când se aude acelaşi glas sugrumat de emoţie: „prinţesă, fii frumoasă, te iubesc". Şi copiii au strălucit, nu este un termen pretenţios, ci realist, au dansat ca niciodată... Aşteptând calificările în finală, undeva lângă tabela de afişaj, o mămică se roaga încet: "Ajută-i, Doamne, dă-le putere, forţă şi înţelepciune" şi Dumnezeu i-a ascultat ruga. Se afişează cele şase perechi pentru finală: două sunt din Rusia, una din Letonia, una din Israel, una din Italia şi ...desigur România. Bucuria este enormă, copiii, calmi, zâmbesc şi spun: „Ştiam că vom fi în finală, am dansat bine”. Diandra şi-a îmbrăcat rochia neagră cu cristale Swarovski, e minunată, Mihai şi-a bus un body alb cu pietre, în ton cu partenera sa, şi mândri păşesc pe parchet, zâmbesc larg, fac un reverance. Mihai îşi ia partenera de mână şi şopteşte către public: "România, România", îndeamnă publicul să scandeze numele ţării sale. Pe fundal, susţinătorii Rusiei scandează din ce în ce mai tare: Rusia, Rusia... Mihai insistă spre public şi începe să se audă timid şi numele României.
Evoluţie de vis
Pe acordurile Filarmonicii din Riga, începe finala... Şi Mihai cu Diandra fac spectacol. Ştiu că tehnica e foarte importantă, dar publicul aşteaptă şi spectacolul. Este un public elegant şi rafinat, care apreciază în mod special perechea din România. Dacă ar fi existat un premiu de popularitate, cu siguranţă ar fi fost al lui Mihai şi al Diandrei. După cha-cha, Mihai se îndreaptă spre publicul de pe marginea ringului şi întreabă: "V-a plăcul dansul, domnule?”. Letonul simpatic îi răspunde "Of course, you are the best”. Începe rumba, Mihai o învăluie pe Diandra cu un aer de cuceritor nordic, ea îi răspunde cu un aer de aristocrată rusă, şi amândoi dansează cu plăcere, transmiţând publicului şi arbitrilor o emoţie de toamnă, sau mai precis de iarnă cu miros de Anna Karenina. În final se aud acordurile melodiei: "Let's twist again"... Mihai începe cu Diandra de mână, să danseze twist (în timp ce restul perechilor se pregăteau să înceapă jive-ul). Mihai strigă: „come on everybody”, pune o mână la ureche şi mai spune "let's twist again", publicul aplaudă furtunos, iar Mihai cu Diandra dansează jive-ul de concurs. După finală, înaintea festivităţii de premiere, antrenorul delegaţiei SUA vine la copii şi-i felicită: „Aţi fost foarte buni, felicitări, v-am filmat tot timpul”. Italia, Letonia, Israel, sunt ţările care au luat locurile 6,5,4. Pe ring au rămas doar trei perechi: două din Rusia şi una din România. Emoţiile sunt maxime, se anunţă perechea medaliată cu bronz: „From România, Mihai Paraschiv - Diandra Aniela Illeş”. Steagul României se înalţă alături de steagurile Rusiei. E singur alături de două steaguri ale Rusiei, dar nu speriat, ci mândru şi dârz, la fel ca perechea ce l-a ridicat acolo. Se cântă imnul Rusiei, dar steagul României flutură acolo, lângă marile puteri ale dansului sportiv mondial. Cui să mulţumim mai întâi: domnului Illeş, tatăl Diandrei şi antrenorul copiilor, acest "nebun frumos" cu sufletul în palmă şi inima cât un soare, lui Marius şi Ninei, din stafful perechilor germane, Karinei Rubio, antrenoarea spaniolă care i-a învăţat să înţeleagă logica matematică a dansului sportiv, marii familii Fantezia, care timp de 10 ani, cu încredere şi răbdare, i-a îndrumat paşii lui Mihai? Mulţumim Danei, domnului Adam (acest adevărat bunic din poveste, ca un veşnic Moş Crăciun, cu gândul bun) şi nu în ultimul rând domnişoarei Andreea Adam (antrenorul de suflet al lui Mihai). Oricum, ordinea este aleatorie şi contează mai puţin. Important este că fiecare din ei într-un fel sau altul au brodat flori, lacrimi şi speranţe în sufletul copiilor, şi-au pus gândul bun, şi o fărâmă din sufletul lor în fiecare pas de dans sportiv.
Din Riga, pentru Fantezia Galaţi,
O Mămică
O Mămică
V-am transmis gândurile unui părinte, de la acest Campionat Mondial, primul la care am avut reprezentanţi, un pic subiectiv şi încărcat de emoţie, dar cine ar putea fi altfel, cine ştie câtă muncă, câtă energie, cât efort mental, câtă bucurie şi câtă transpiraţie însumează această medalie de bronz.
