Maratonul dansului de la Rimini 2015 s-a încheiat, dar ecourile lui se mai aud încă. România se întoarce din Italia cu două medalii mondiale de argint şi o pereche în primii 24 mondial la tineret. Şi ca să vedeţi ce înseamnă un maraton de dans, amintim că numai în ultima zi s-au perindat pe ringul de dans peste 4.000 de sportivi! De-a lungul celor şapte zile de dans non-stop au fost implicate 1.000 de persoane în organizare, au fost invitaţi 500 de arbitri, dintre care mai mult de jumătate au fost din străinatate. S-au decernat 20.000 de medalii şi 37.000 de diplome. Marco Sietas, directorul sportiv al WDSF, a spus ca dansul sportiv este pe drumul cel bun. Faptul că la Rimini, în cadrul Campionatelor Mondiale, s-a implementat arbitrajul prin sistemul „2 punct 1” este un pas mare.
„Nu mă aşteptam ca acest concurs să aiba o aşa mare amploare, dar abia acum realizez ce rezultat teribil şi în ce competiţie l-am obţinut. Cred că nu am văzut mai nimic din frumuseţea acestui «spectacol», deoarece încărcătura şi presiunea făcută în jurul delegaţiei României a fost maximă. Pe moment nu am înţeles ce au cu noi, dar după 10 dansuri mi-am dat seama că suntem pretendenţi la aurul mondial. Am fost la un pas să-l obţinem şi la 10 dansuri şi la tineret, iar ringul de dans a demonstrat că oricare dintre cele două perechi puteau să fie campioni, iar diferenţa a făcut-o unul dintre juraţi. Nu am ce să le reproşez elevilor mei, cu toate că s-au pierdut un pic în semifinală şi ne-au ţinut cu sufletul la gură pentru calificarea în finală, pe care însă au dansat-o impecabil”, ne-a declarat Andreea Adam, antrenorul perechii.
Ajuns în ţară, dar rămas în cantonament cu lotul naţional, vicecampionul mondial gălăţean Raul Faliboga ne-a destăinuit câteva impresii: „Am încercat să abordăm altfel acest campionat mondial. Am ieşit din atmosfera de competiţie, ne-am scos din minte titulatura şi ne-am setat pe execuţia cât mai corectă a elementelor de dans. Totul a decurs normal până în semifinală, unde au dispărut setările şi au apărut gândurile la perechile din Moldova (campioni europeni), Rusia, Italia şi am cam stricat unele elemente tehnice la vreo două-trei dansuri. Eram convinşi că nu prindem finala, mai ales că ne-am uitat la domnişoara Andreea să ne confirme că trecem mai departe, dar mai tare ne-am afundat când am văzut-o că era ca un leu în cuşcă. Era ora 3.30 dimineaţa şi organizatorii încă nu afişaseră perechile finaliste. A fost cea mai lungă aşteptare din viaţa mea, nu pentru ora înaintată, ci pentru faptul că era pentru prima oară când nu eram sigur pe mine. La 3.35 prezentatorul anunţă perechile finaliste: 70 - italienii, 75 - letonii, 77 - lituanienii, 83 - polonezii, 87... şi Loredana îmi spune că noi suntem. Explozie de bucurie, dar nu prea am avut timp să savurăm calificarea, că a început finala. Suntem anunţaţi că valsul lent şi quick-stepul vor fi dansuri solo. Se începe în ordinea numerelor de concurs, cu perechea italiană prima, care până la noi erau pe locul 1. Am vorbit cu Lore sau ea cu mine, nu mai ştiu, să dăm totul în finală. Şi am început valsul lent, iar când am terminat coregrafia am constatat că suntem pe primul loc. Ultima pereche pentru valsul lent a fost cea din Rusia, care ne-a suflat la mustaţă primul dans. Următoarele trei dansuri s-a dansat cu toate perechile pe ring. Înainte de quick-step eram pe locul doi. Nu mai puteam schimba nimic, ruşii erau deja campioni mondiali şi atunci i-am propus Loredanei să facem cel mai tare quick-step şi ne-a reuşit. Le-am luat ruşilor dansul. Oricum, suntem mândri de ceea ce am realizat, din punctul nostru de vedere am dat tot ce am avut mai bun. Colac peste pupăză, suntem pentru a doua oară VICECAMPIONI MONDIALI şi vom sta cuminţi în banca noastră şi ne vom aştepta rândul şi odată şi odată visul nostru şi al antrenorului nostru, domnişoara Andreea Adam, se va împlini”.
