Meciul Oţelului cu Viitorul a scos în evidenţă câteva aspecte care altădată ar fi fost trecute cu vederea. Mulţi dintre locuitorii municipiului iubesc necondiţionat Oţelul. Printre aceştia se află şi primarul Marius Stan, care nu a ezitat să ia loc în mijlocul galeriei, pentru a fi alături de echipa vieţii sale. Faptul că publicul a fost alături de favoriţi în momentele cele mai grele relevă faptul că şi românii pot fi suporteri adevăraţi. Ce probă mai fierbinte de ataşament poate fi decât să-ţi încurajezi favoriţii pe viu în cele mai importante partide ale sezonului? Fanii au trecut proba supravieţuirii în liga 1 iar jucătorii le-au urmat exemplul. Strict fotbalistic, Oţelul arată bine şi se poate spune că puţine echipe din liga 1 îi fac faţă când prinde o zi bună.
Meciul cu Viitorul a avut două părţi distincte. Elevii lui Lienen au fost copleşiţi în prima repriză de agresivitatea şi vivacitatea jucătorilor pregătiţi de Bogdan Vintilă. Eliminarea lui Mitrea a înclinat balanţa în favoarea gălăţenilor. Marquinhos, Cooper, Henrique şi Zaharia au simţit miros de sânge şi nu i-au iertat pe junii constănţeni. Ewald Lienen a realizat mai târziu decât ar fi trebuit că formaţia gălăţeană devine letală când îi are în acelaşi timp în teren pe Marquinhos, Cooper, Zaharia şi Henrique. Germanul a avut până la urmă puterea să recunoască faptul că a greşit când l-a titularizat meci de meci pe Tudorie, care nu este copt deocamdată pentru marea performanţă. O altă mutare inspirată a fost şi renunţarea la Astafei, un jucător care s-a remarcat mai mult prin căştile pe care le poartă decât prin calitatea jocului prestat. Dacă ar mai fi fost câteva etape, Oţelul ar fi putut termina chiar între primele 6 echipe ale campionatului. Magia fotbalului latino-american i-a cuprins pe suporteri, care s-au îndrăgostit pur si simplu de artificiile făcute de Marquinhos, Cooper sau Henrique. La acestea se adaugă şi sobrietatea lui Goicoechea sau nonşalanţă lui Prestia. Dacă sunt adăugate constanţa lui Lovin şi a lui Giurgiu, rezultă că fosta campioană ar fi trebuit să se situeze mult mai sus în clasament. Totul este bine când se termină cu bine, suna titlul unei piese de William Shakespeare. La Oţelul totul este minunat, dar se pare că este ca în zicala cu „afară-i vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul”. Unele declaraţii de după partida cu Viitorul conduc către un viitor cel puţin nesigur.
Narcis Răducan - director general Oţelul: „Cred că suporterii au dat în partida cu Viitorul o lecţie în privinţa dragostei pe care trebuie să o demonstrezi faţă de o echipă. Echipa are nevoie de mai mult. Are nevoie de un stadion nou, are nevoie de investiţii mai mari, pentru că nu văd nicio diferenţă între Petrolul Ploieşti şi Oţelul Galaţi. Să încercăm să ne unim forţele pentru ca formaţia fanion a Moldovei să revină în Cupele Europene. Mi-ar fi plăcut să fi văzut şi patronul clubului acest meci şi când ne vom întâlni înaintea partidei cu Steaua să vorbim despre strategia clubului să-mi dea şi vreo două salarii pentru băieţi. Apreciez faptul că primarul a venit la meci şi a stat la tribuna a doua cu galeria unde se află spiritul echipei. Îi dedicăm şi lui această victorie. Dacă patronatul vrea să aibă o strategie sănătoasă, cu mare plăcere rămân la Galaţi, pentru că am fost impresionat de gestul de ataşament oferit de cei 12.000 de suporteri”.
Cristian Sârghi – Oţelul Galaţi: „Sunt bucuros că am reuşit să ne salvăm chiar dacă nu i-am avut pe cei din conducere alături de noi. Toţi băieţii au dat dovadă de mare caracter. Numai noi ştim cum am reuşit să o scoatem la capăt. Sunt mulţi care ne cântau prohodul şi le-am dovedit că avem valoare. Există persoane chiar în conducerea clubului care au afirmat: dacă reuşiţi să vă salvaţi, bine, dacă nu, faceţi ce vreţi. Noi am vrut să lăsăm clubul în prima ligă”.
Declaraţiile sunt în ton cu ceea ce se discută prin culise. Goicoechea, Cooper, Henrique şi Prestia nu vor mai continua cu echipa gălăţeană pentru că au pretenţii finaciare care nu vor fi satisfăcute. Dintre jucătorii români Costin, Sârghi şi Astafei se vor despărţi cu siguranţă de echipa de la Dunăre. Situaţia financiară de la Oţelul nu este mai gravă decât la alte cluburi, iar dacă s-ar face un clasament al salariilor, echipa gălăţeană s-ar găsi între primele 5 formaţii din liga 1. Diferenţa dintre remuneraţiiile jucătorilor şi ale membrilor echipei tehnice şi locul ocupat de echipa de la Dunăre este mare astfel că adevărului spuselor lui Cristi Sârghi trebuie să-i fie adăugate şi alte elemente. Important este în acest moment că echipa gălăţeană s-a salvat de la retrogradare. Ce se va întâmpla în sezonul următor este foarte greu de anticipat.
