Nicolae Rainea a fost mai mult decât un mare arbitru. Nea Nicu, cum îi spuneau apropiaţii, sau „Locomotiva din Carpaţi”, cum îl denumeau italienii pe vremea când conducea meciuri de Mondiale, a fost o persoană cu simţul umorului. Despre cariera de arbitru a lui Nicolae Rainea s-au scris tone de materiale jurnalistice. Fără îndoială că Nea Nicu a fost cel mai mare arbitru român din toate timpurile. Toate gloriile mapamondului fotbalistic din anii 70-80 au fost arbitrate de cavalerul fluierului născut ...la Brăila. Poate că mulţi îşi închipuiau că Nicolae Rainea s-a născut la Bârlad şi s-a mutat apoi în anii 80 în Galaţi, dar nu a fost aşa. Marele arbitru a devenit apoi gălăţean cu acte în regulă, iar după 1990 a avut 4 mandate de consilier local. Nicolae Rainea s-a implicat în arbitrajul gălăţean şi toţi cavalerii fluierului care au ajuns pe prima scenă a fotbalului românesc au trecut prin mâinile sale. Rainea a coordonat apoi şi Asociaţia Judeţeană de Fotbal şi a făcut-o foarte bine. Bun povestitor, Nicolae Rainea a avut de-a lungul anilor multe vorbe de duh. Una a rămas însă în memoria celor care au auzit-o. „Eu m-am întors demult de unde unii visează să ajungă vreodată!", spunea nea Nicu, şi nu era deloc departe de adevăr. Nicolae Rainea era o adevărată enciclopedie, pentru că se putea discuta orice cu el. Nu a avut şansa să conducă arbitrajul românesc pentru că era o persoană incomodă, care spunea adevărul oricât de dureros ar fi fost acesta! Nicolae Rainea, singurul arbitru român care a participat la 3 campionate mondiale, a plecat dintre cei vii răpus de gripă. Organismul său care părea de fier pe vremea când era arbitru activ s-a şubrezit odată cu trecerea anilor. Nea Nicu era în ultimul timp doar o umbră a bărbatului care fusese odată, însă încerca să-şi păstreze spiritul viu şi nu lipsea de la nicio competiţie sportivă importantă. Soarta a fost însă crudă cu el şi o răceală l-a răpus deşi trecuse prin încercări mai mari decât o simplă gripă, netratată însă. Nicolae Rainea, simbolul arbitrajului românesc, a plecat printre îngeri şi lasă în urmă un gol imens. La valoarea scăzută pe care o au cavalerii fluierului din România, putem spune că faţă de Nicolae Rainea, ei nici nu s-au apucat încă de meseria de arbitru! Adio, maestre, şi să ştii că nu te vom uita vreodată!
