Oamenii de ştiinţă au descoperit un mod de a bloca depunerea colesterolului pe pereţii vaselor de sânge, fenomen considerat a fi cea mai importantă cauză a producerii atacurilor de inimă şi a atacurilor vasculare cerebrale, ce produc cel mai mare număr de decese la nivel mondial.
În cadrul unui studiu pe animale de laborator – şoareci şi iepuri – cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins au reuşit să oprească dezvoltarea aterosclerozei – depunerea plăcii de aterom (formată din colesterol şi săruri) pe pereţii vaselor sangvine, o cauză majoră a bolilor cardiovasculare. Placa de aterom duce la îngustarea şi rigidizarea arterelor, reducând capacitatea lor de a alimenta normal cu sânge oxigenat inima şi creierul.
Cercetătorii au identificat şi blocat o singură moleculă, responsabilă de mai multe „defecţiuni” biologice care afectează capacitatea normală a organismului de a utiliza, transporta şi elimina colesterolul. E vorba de o moleculă numită glicosfingolipid (GSL), întâlnită în membrana celulară şi al cărei rol major este reglarea procesului de creştere a celulelor. Dar rezultatele experimentelor au arătat că aceeaşi moleculă controlează şi modul în care este procesat colesterolul în organism.
Cercetătorii au folosit o substanţă numită D-PDMP, pentru a bloca sinteza GSL, împiedicând astfel apariţia aterosclerozei şi a bolilor cardiovasculare la şoarecii şi iepurii hrăniţi cu o dietă bogată în grăsimi ce duc la creşterea nivelului de colesterol.
Medicamentele anti-colesterol folosite azi intervin într-o singură etapă a lanţului complex de procese prin care trece colesterolul în organismul uman; spre deosebire de ele, D-PDMP pare să interfereze în mai multe moduri cu căile genetice care controlează metabolismul grăsimilor, intervenind în mai multe etape ale metabolizării colesterolului. Astfel, ea ar putea fi mai eficientă în tratarea aterosclerozei, care este, spun cercetătoprii, „o problemă multifactorială, ce necesită intervenţii în mai multe puncte ale ciclului anormal al colesterolului.” Rezultatele experimentelor au fost prezentate în jurnalul Circulation.
Şoarecii folosiţi în experimente erau modificaţi genetic astfel încât le lipsea o proteină esenţială pentru descompunerea grăsimilor, fiind astfel predispuşi la apariţia aterosclerozei. Ei au fost hrăniţi cu o dietă bogată în grăsimi care favorizează apariţia aterosclerozei. O treime dintre animale au fost tratate cu D-PDMP, iar ulterior cercetătorii au constatat diferenţe considerabile între animalele tratate şi cele netratate, în ceea ce priveşte grosimea pereţilor aortei (cea mai mare arteră): şoarecii trataţi cu doze mici de D-PDMP prezentau îngroşări mult mai slabe ale peretelui aortic, comparativ cu şoarecii netrataţi. La şoarecii care primiseră doze mari de D-PDMP, arterele erau în stare perfectă, practic identice cu cele ale şoarecilor sănătoşi.
În studiile pe animale, D-PDMP nu a produs efect secundare, nici chiar la doze de 10 ori mai mari decât doza minimă eficientă, spun cercetătorii; ei încearcă acum să creeze un medicament pe bază de D-PDMP, ce urmează să fie testat pe animale şi, ulterior, pe oameni.
