Nu este deloc de neglijat faptul că un ceai de sunătoare ne poate înlătura stările de anxietate, de insomnie şi nervozitate, planta fiind aşezată de numeroase studii în topul celor mai puternice antidepresive naturale.
Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă erbacee, perenă, care face parte din familia Hypericaceae, nativă din Europa şi Asia. La noi poate fi întâlnită în toată ţara, de la câmpie până în regiunea subalpină, dar cu precădere în regiunea deluroasă.
Planta are tulpina dreaptă, ce creşte între 20 şi 100 cm înălţime, lemnoasă în partea inferioară şi prezintă numeroase ramuri sterile (fără flori şi care pornesc de la baza frunzelor). Are frunzele ovale, câte două opuse. Florile de culoare galbenă au câte cinci petale punctate cu negru şi sunt grupate în inflorescenţe.
Denumită popular: crucea-voinicului, hamei de pământ, lemnie, pojarniţă, iarba sângelui sau floare de năduf, sunătoarea a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile sale terapeutice uimitoare. În ultimii ani, cercetătorii au confirmat unele întrebuinţări şi efecte benefice necunoscute asupra organismului.
Această plantă se recoltează în lunile iunie-august, în zilele cu soare şi se lasă la uscat la loc umbrit, bine aerisit, întinse în strat subţire, pe hârtie sau pânză.
Sunătoarea conţine: ulei volatil, flavonoide, saponine, substanţa colorantă-hipericina, colina, rezine, fitoncide, beta carote, acid valerianic.
Fitoterapeuţii recomandă o cură cu ceai de sunătoare pentru a trata afecţiuni ale sistemului nervos, digestiv, chiar şi ale inimii, bilei şi ficatului.
Tinctura este recomandată pentru stări de teamă, tensiune şi stres. Diminuează intensitatea acceselor de panică sau mânie. Pulbere din plantă este benefică în cazul în care tulburările emoţionale sunt mai puternice. Un somn agitat poate fi tratat cu ajutorul unei cure de tinctură de sunătoare.
Uleiul din sunătoare este folosit împotriva alergiilor, eczemelor, iritaţiilor, durerilor de cap. El se aplică direct pe piele în aceste cazuri. Planta poate fi folosită în cazul rănilor, arsurilor (inclusiv solare) sau chiar al contuziilor şi sub formă de unguent. Sunătoarea având un rol important şi în combaterea senzaţiilor de durere, usturime sau mâncărime.
O lingură din uleiul obţinut din această plantă luată pe stomacul gol este utilă în cazurile de bilă leneşă, recomandată în special în prevenirea dischineziei biliare şi a colecistitei. În plus, sunătoarea sprijină circulaţia sanguină şi ajută la eliminarea retenţiei de apă, favorizând în acest fel şi scăderea în greutate.
Infuzia din flori de sunătoare este eficientă în cazul gastritei şi contribuie şi la funcţionarea normală a sistemului digestiv, deoarece stimulează bila, protejează mucoasa gastrică şi reduce spasmele.
Ficatul se poate regenera cu ajutorul unei cure cu remedii pe bază de sunătoare. Specialiştii susţin că hiperforina, unul dintre compuşii din plantă, distruge virusurile care produc hepatitele de tip B şi C.
Cura cu infuzie de sunătoare poate trata cu succes astmul bronşic, bronşitele acute, tusea, răcelile puternice. Gargara cu infuzie din plantă este recomandată în caz de gingivite, abcese dentare (eventual în amestec cu pătlagina, în proporţii egale), afte, răni. Vinul de sunătoare se consumă pentru tratarea afecţiunilor pulmonare şi a leucoreei, dar şi pentru efectele sale afrodisiace asupra bărbaţilor.
