Balonarea, umflarea articulaţiilor, durerile abdominale, diareea şi o continuă senzaţie de epuizare pot fi semnele unei afecţiuni încă puţin cunoscute: sensibilitatea la gluten non-celiacă, o problemă de care unele persoane nici nu ştiu că suferă şi care este dificil de diagnosticat.
În mod obişnuit, intoleranţa la gluten este asociată cu o maladie autoimună numită boală celiacă sau celiachie: organismul produce anticorpi împotriva glutenului (proteine existente în grâu, secară, orz) şi atacă vilozităţile intestinale (micile proeminenţe ale mucoasei intestinale), cea ce afectează negativ absorbţia nutrienţilor şi poate duce la malnutriţie. Dar, recent, medicii au început să vorbească despre o nouă afecţiune, asociată de asemenea cu intoleranţa la produsele din grâu, dar în care nu se descoperă în sânge anticorpii specifici împotriva glutenului, care să justifice diagnosticul de boală celiacă. Denumită sensibilitatate la gluten non-celiacă (NCGS - non-coeliac gluten sensitivity), această afecţiune este controversată; nu toţi medicii admit existenţa ei, deoarece nu există criterii clare de diagnostic şi nu este cunoscută precis cauza.
Totuşi, este neîndoielnic că unii pacienţi, care nu prezintă anticorpi împotriva glutenului, manifestă totuşi o sensibilitate la acesta: simptomele lor se acccentueză la ingestia de produse ce conţin gluten (mai ales produse din făină de grâu) şi se atenuează când persoanele respective renunţă la consumul alimentelor cu gluten. În cazul acestor pacienţi, nu a putut fi identificat niciun mecanism alergic sau autoimun care să provoace simptomele ce apar la ingestia de guten: proababil, sensibilitatea lor la gluten are la bază un mecanism diferit.
Conform spuselor dr. Kamran Rostami, gastroenterolog la Luton and Dunstable Hospital, se estimează că, pentru fiecare persoană cu boală celiacă, ar putea exista alte 6 sau 7 care să sufere de sensibilitate la gluten non-celiacă, iar boala ar putea afecta între 6% şi 10% din populaţie, majoritatea celor suferinzi neştiind că au această problemă.
Specialiştii au explicat că alimentaţia noastră s-a schimbat în ultimele decenii - mâncăm azi cantităţi mai mari de alimente cu conţinut de gluten decât strămoşii noştri, iar sistemului nostru digestiv i-ar putea fi greu să se adapteze. Unii medici cred că anumite cazuri diagnosticate drept sindrom al intestinului iritabil ar putea fi, în realitate, sensibilitate la gluten non-celiacă.
În 2010, cercetătorii italieni au constatat că, din 120 de pacienţi diagnosticaţi cu sindrom al intestinului iritabil, 24 s-au simţit mai bine după ce au eliminat din alimentaţie grâul şi lactatele. Un alt studiu, publicat anul trecut în American Journal of Gastroenterology, a inclus 34 de pacienţi care îşi controlau simptomele printr-o dietă fără gluten, deşi nu aveau anticorpi împotriva glutenului, care să indice boala celiacă. Împărţindu-i în două grupuri şi administrând unuia dintre ele gluten, iar celuilalt un placebo, s-a constatat că simptomele au apărut din nou la cei care consumaseră gluten.
Problema este dificil de diagnosticat, din cauză că nu există o analiză care să o identifice. Nu se ştie prin ce mecanism se produce NCGS şi cum reacţionează sistemul imunitar. Ceea ce face lucrurile încă şi mai complicate este faptul că unele studii sugerează că nu ar fi de vină glutenul, ci tărâţele de grâu sau anumite zaharuri din grâu.
Specialiştii recomandă persoanelor care bănuiesc că au o problemă cu glutenul să nu renunţe la el fără a discuta în prealabil cu medicul şi fără a fi întâi testate pentru a afla dacă suferă de boala celiacă sau de o alergie la grâu. Dacă nu e vorba despre niciuna dintre aceste tulburări, abia atunci se poate încerca o dietă fără gluten.
