Măceşul (Rosa canina) este un arbust nativ în Europa, nord-vestul Africii şi în vestul Asiei. Are o înălţime care variază între 1 şi 5 metri, tulpina fiind acoperită de ţepi mici şi ascuţiţi. Varietatea Rosa canina "Assisiensis" este singura care nu are spini pe tulpină. Florile sunt de obicei roz pal, dar există şi plante cu flori albe sau roz închis. Fructul, numit măceaşă, are o formă elipsoidă şi este roşu sau portocaliu închis. Măceşele fac parte din grupa fructelor de pădure deoarece acestea sunt obţinute în special de la plantele spontane. Fructele sunt apreciate de sute de ani, pe tot mapamondul, pentru efectele lor terapeutice deosebite.
În China, fructele măceşului erau indicate în tratarea afecţiunilor digestive. Romanii le foloseau ca remedii pentru 30 de boli, iar în ţările Americii de Sud, măceşele erau un leac sigur pentru afecţiunile musculare, la concurenţă cu ghimbirul. În timp, numărul afecţiunilor tratate cu măceşe a sporit considerabil până la... 100.
Măceşele sunt un izvor de vitamina C, prin conţinutul de peste 2000 mg din această substanţă la 100 de grame de fruct, având de 50 de ori mai multă vitamina C decât citricele şi de 200 de ori mai multă decât merele. Specialiştii le recomandă ca fiind un medicament revigorant, care alungă oboseala. Totodată, în compoziţia acestor fructe există şi alte substanţe active importante: vitaminele A, D, E, B1 (vitamina bunei dispoziţii), B2 (susţine organismul în acţiunile solicitante), K (implicată în procesele de coagulare a sângelui), minerale şi acizi graşi, care ajută la regenerarea pielii, dar şi zaharuri, acid citric şi malic, pectine, tanini, uleiuri volatile, lecitină şi minerale — calciu, magneziu fier, potasiu.
Persoanele care doresc să consume măceşele pentru efectele lor benefice asupra sănătăţii trebuie să culeagă aceste fructe când nu sunt încă bine coapte, deoarece în această fază conţin cea mai mare concentraţie de substanţe active.
Măceşele sunt consumate prin infuzie sau sub formă de pulbere, siropuri, ceaiuri, dulceţuri, gemuri.
Ceaiul de măceşe tratează intoxicaţiile, diareea, afecţiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, şi pulberea de măceşe este foarte eficientă), palpitaţiile şi ajută organismul în procesele de vindecare a rănilor. O altă importantă proprietate a măceşelor este că întăreşte sistemul imunitar. Ameliorează sau chiar vindecă afecţiunile cardiace, hipertensiunea, varicele, ateroscleroza şi echilibrează colesterolul. Acţiunile rinichilor şi ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de seminţe de măceşe. Elixirul de măceşe este recomandat în tratarea bronşitei cronice şi a tusei de bătrâneţe.
Datorită acizilor şi pectinei, măceşele au efect diuretic şi laxativ. Pornind de la aceste efecte, specialiştii au demonstrat că aceste fructe sunt eficiente pentru cei care doresc să scape repede de povara câtorva kilograme.
Gama de antioxidanţi, flavonoidele, polifenolii şi toate substanţele active din compoziţia măceşelor au capacitatea să prevină anumite forme de cancer. Teste de laborator, efectuate în mari laboratoare din lume, au constatat că, dintr-un grup de 18 plante bogate în antioxidanţi, într-un clasament, măceşele ocupă primul loc, fiind urmate de păducel, de lămâie, de ceaiul verde şi de pătrunjel.alegerea sa, notează AFP.
