Exerciţiile fizice pot schimba compoziţia florei intestinale independent de alimentaţie, conform unui studiu efectuat la Universitatea din Illinois (UI), Statele Unite, citat recent de Xinhua.
Oameni de ştiinţă de la UI au realizat două studii, unul pe şoareci şi al doilea pe subiecţi umani, cele două cercetări fiind concepute pentru a identifica modificările pe care exerciţiile fizice le produc la nivelul florei intestinale şi pentru a le izola de alţi factori, precum dieta sau administrarea de antibiotice, care pot afecta microbiota intestinală.
În cadrul primului studiu, oamenii de ştiinţă au transplantat materii fecale de la şoareci activi fizic şi sedentari în colonul unor exemplare sedentare fără bacterii, crescute în incinte sterile, care nu aveau propria floră intestinală.
În cel de-al doilea studiu, echipa de cercetători a monitorizat schimbările la nivelul compoziţiei microbiotei intestinale a unor subiecţi umani care au făcut tranziţia de la un stil de viaţă sedentar la unul mai activ şi invers.
În cadrul cercetării realizate pe şoareci, modificările la nivelul florei intestinale a beneficiarilor le-au reflectat pe cele prezente la donatori, cu diferenţe clare între exemplarele care primeau microbii de la rozătoarele active şi cei cărora le erau administraţi de la şoarecii sedentari. Beneficiarii microbilor de la şoarecii activi au avut un procent mai mare de microbi producători de butirat — un acid gras cu lanţ molecular scurt care stimulează celulele intestinale sănătoase, reduce inflamaţia şi generează energie pentru gazdă. În plus, aceştia păreau a fi mai rezistenţi la colita ulcerativă, o boală inflamatorie a intestinului. ''S-a observat o reducere a inflamaţiei şi o creştere a moleculelor regenerative ce contribuie la vindecarea rapidă'', a declarat Jacob Allen, cercetător în cadrul Nationwide Children's Hospital din Columbus, Ohio.
În cazul cercetării realizate pe subiecţi umani, cercetătorii au recrutat 32 de adulţi, dintre care 18 cu corp atletic şi 14 obezi, de la care au prelevat probe din microbiota intestinală. Ulterior, aceştia au început un program de exerciţii fizice constând în 30-60 de minute de activităţi cardiovasculare practicate de trei ori pe săptămână, timp de şase săptămâni. La sfârşitul intervalului, oamenii de ştiinţă au prelevat din nou probe din flora intestinală a participanţilor, acelaşi lucru fiind repetat după alte şase săptămâni în care subiecţii au avut un stil de viaţă sedentar. Pe parcursul studiului, participanţii şi-au menţinut obiceiurile alimentare.
În urma programului de exerciţii fizice, s-a observat o creştere a concentraţiei de acizi graşi cu lanţ scurt, în special butirat. Nivelul acestora a scăzut după ce participanţii au revenit la o viaţă sedentară. Testele genetice ale microbiotei au confirmat că acest lucru a coincis cu modificări în ceea ce priveşte proporţia de microbi producători de butirat şi alţi acizi graşi cu lanţ molecular scurt. Creşterea cea mai însemnată a fost observată la participanţii slabi, care aveau de la începutul studiului o concentraţie mică de acizi graşi cu lanţ scurt. În cazul subiecţilor obezi, s-a evidenţiat doar o creştere modestă.
''Concluzia este că există diferenţe evidente în ceea ce priveşte modul în care flora intestinală răspunde la exerciţiile fizice în cazul unei persoane obeze în comparaţie cu una slabă'', a declarat Jeffrey Woods, profesor în cadrul UI. ''Mai avem mult de muncă pentru a afla motivul'', a adăugat acesta.
