Salcâmul (Robinia pseudoacacia, familia Leguminoase) face parte din categoria arborilor cu lemn de esenţă tare. Trăieşte în jur de 100 de ani şi provine de pe continentul nord-american. Creşte pe aproape orice tip de teren, are o rezistenţă bună la ger şi suportă seceta.
Genul Robinia este numit după grădinarii regali francezi Jean Robin şi fiul său Vespasian Robin, care au introdus salcâmul în Europa în 1601, acesta fiind plantat în scop ornamental în parcuri, grădini şi pe marginea drumurilor.
Primele culturi de salcâm în România s-au realizat în 1852. La noi, este cultivat pentru fixarea terenului, valorificarea lemnului, crearea de cordoane de protecţie şi, nu în ultimul rând, pentru calităţile terapeutice ale florilor sale.
Florile care au culoare albă-crem sau albă-roz, sunt sub formă de ciorchini, puternic mirositoare, iar fructele sunt sub formă de păstăi aplatizate, brun roşcate. Salcâmul înfloreşte primăvara târziu, în luna mai-iunie. Florile rămân deschise 8-12 zile.
Florile de salcâm conţin numeroase substanţe active: taninuri, glucide, ulei volatil, mucilag, acid organic clorogenic, acid organic cafeic. Au întrebuinţări în alimentaţie şi în farmacia naturistă, fiind plăcute la gust şi la miros şi posedând o mare valoare terapeutică. Se recoltează în faza de maximă dezvoltare, rupându-le cu grijă de pe axul principal al inflorescenţelor. Se usucă în strat subţire pe foi de hârtie. Din 7 kg de flori proaspete se obţine 1 kg de flori uscate, care se păstrează în ambalaj de hârtie.
Preparatele pe bază de salcâm sunt sub formă de infuzie, tinctură şi pulbere.
Florile de salcâm pot fi folosite şi la prepararea unor băuturi răcoritoare. De asemenea, se pot prepara clătite sau gogoşi cu flori de salcâm. În multe sate din România, din florile de salcâm se prepară dulceaţă sau şerbet. Florile de salcâm se utilizează ca aromatizant şi în industria parfumurilor.
Infuzia de flori de salcâm este recomandată în tratarea migrenelor. Se pune o linguriţă de flori uscate într-o cană de apă fierbinte, se infuzează timp de 15 minute, se filtrează şi se bea, eventual îndulcită cu miere.
Pentru a trata irascibilitatea, stările de anxietate şi de depresie psihică prelungită, se prepară un macerat din două linguriţe de flori de salcâm la 200 ml apă, se ţine timp de 8-10 ore la temperatura camerei, se filtrează şi se bea câte puţin după micul dejun, dimineaţa. Preparatele din flori ajută şi la calmarea crampelor musculare provocate de sistemul nervos.
Sunt recomandate pentru înlăturarea stresului. Se prepară un macerat din flori de salcâm: o linguriţă de flori de salcâm şi trei linguriţe de miere se lasă la macerat timp de 20 de zile. Se administrează câte 2 linguriţe de macerat de 3 ori/ zi, timp de 21 de zile.
Băile generale cu flori de salcâm au efecte calmante asupra sistemului nervos, fiind foarte indicate şi în cazurile de încordare psihică sau de stres. Pentru băi, se folosesc doi pumni de flori la cadă.
Florile de salcâm au efect sedativ, de aceea sunt indicate în insomnie. Este indicat să se ţină în cameră un buchet de flori de salcâm sau se poate realiza o pernuţă umplută cu flori uscate de salcâm, parfumul având un efect calmant asupra sistemului nervos şi inducând o stare de somn.
Pentru senzaţia de arsură la stomac şi alte boli ale stomacului, se recomandă ceaiul din flori de salcâm, care combate hiperaciditatea. Ca pansament gastric, florile de salcâm se pot amesteca, în părţi egale, cu frunze de dud. Se pot consuma două căni de infuzie pe zi.
Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice asupra tractului respirator, emoliente, antiseptice, antinevralgice. Calmează tusea convulsivă, dar şi pe cea cauzată de crizele de astm.
Ca adjuvant, infuzia din flori de salcâm se recomandă în tulburări de echilibru şi de vedere.
În combinaţie cu alte plante, din florile de salcâm se realizează ceaiuri care combat bronşita şi ameliorează simptomele reumatismului. Datorită conţinutului ridicat în flavone şi robinozide, infuzia din flori de salcâm acţionează cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conţinutului de uree din sânge şi de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.
Pentru vindecarea arsurilor uşoare şi medii, se foloseşte pulberea din flori de salcâm, care se aplică direct pe locul afectat.
Florile de la salcâm nu prezintă efecte adverse, dar totuşi, în administraţie internă, nu sunt recomandate în cazurile de hipoaciditate gastrică.
