Floarea de Hibiscus este o plantă care face parte din familia Malvaceae, din care fac parte arborele de cacao şi bumbacul. Numele generic este derivat din greacă şi înseamnă "nalbă mare". Există peste 200 de specii ale acestei plante, renumite pentru florile lor mari. Este nativă din nodul Africii şi sud-estul Asiei. Planta este cultivată în regiunile tropicale şi subtropicale, în special în Sudan, Egipt, Thailanda, Mexic şi China. Creşte până la 4,5 m înălţime, sub forma de copac sau de tufă, dar creşterea poate fi controlată şi redusă la înălţimea dorită. Florile mari, care de obicei sunt roşii, cu un singur rând de petale sau cu mai multe, au făcut ca planta să poarte şi numele de "trandafir". Hibrizii pot avea flori uriaşe, uneori cu diametrul până la 25 cm. Culorile florilor la hibrizi variază de la roşu până la galben şi oranj şi de asemenea există diverse combinaţii de nuanţe.
Chiar dacă florile durează doar o zi (uneori două zile), Hibiscusul face multe flori, mai ales dacă mediul îi prieşte. Totuşi, toamna şi iarna, când lumina scade, îşi reduce producţia de flori, însă din februarie, începe cu forţe proaspete un nou sezon de creştere/înflorire.
Proprietăţile speciilor de Hibiscus sunt diferite de cele ale florilor de Hibiscus sabdariffa. Pentru mai multe specii s-au constatat proprietăţi benefice pentru sănătate. Substanţele active din compoziţia plantei sunt: proteinele, fibrele, calciul, fosforul, fierul, carotenul, tiamina, riboflavina, niacina, acidul ascorbic, dar şi alţi aminoacizi, potrivit site-ului hort.purdue.edu. Substanţe benefice sunt conţinute şi de frunze şi seminţe. Ceaiul de Hibiscus sabdariffa este delicios, cu o culoare roşie accentuată, fiind băut în mod regulat în ţări precum Egipt, Jamaica, Thailanda, Mexic, Sudan, India şi Insulele din Oceanul Pacific. Gustul său este plăcut, acrişor, cu o savoare unică şi poate fi îndulcit cu miere sau cu zahăr. Cercetările au demonstrat beneficiile importante pentru sănătate ale ceaiului, pe care civilizaţiile antice le-au descoperit şi utilizat aproape instinctiv.
Florile din specia Hibiscus sabdariffa au fost utilizate de-a lungul timpului, în special în medicina populară orientală, sub formă de ceaiuri aromate, pentru puternicul efect relaxant şi răcoritor, în tratarea afecţiunilor renale, digestive, ameliorarea hipertensiunii, diabet şi hipercolesterolemie, potrivit www.sciencedirect.com. Florile comestibile au fost şi sunt adăugate ca ingrediente în salate, în plăcinte şi în jeleuri.
În Malaezia, se foloseşte sucul proaspăt obţinut din caliculele plantei, datorită conţinutului ridicat în vitamina C şi antocianozidelor. În medicina ayurvedică rădăcinile sunt utilizate pentru vindecarea tusei şi ca tratament împotriva pierderii părului sau a albirii părului.
În India, Africa şi Mexic, infuziile din frunze sunt utilizate în mod tradiţional pentru efectele diuretice, hipotensive, scăderea vâscozităţii sângelui sau a febrei.
În ţara noastră, flori de Hibiscus, provenite din zona Orientului şi a Asiei, sunt folosite tot mai frecvent în preparatele naturiste tonifiante şi relaxante, prezente pe piaţa românească.
Ceaiul din flori de Hibiscus este antihipertensiv, diuretic, antispastic intestinal şi uterin, antiseptic, tonifiant, stimulează activitatea cerebrală îmbunătăţind atât eforturile intelectuale, cât şi pe cele fizice, potrivit www.organicfacts.net.
De asemenea, conţinutul de antioxidanţi, precum bioflavonoidele, ajută la reducerea depozitelor de grăsimi instalate pe artere, preîntâmpină degradarea celulelor, fiind astfel de ajutor şi în cazul persoanelor cu diabet de tip II. Tot datorită antioxidanţilor, ceaiul din flori de Hibiscus acţionează ca un protector în cazurile de cancer. Se utilizează ca adjuvant în: edeme, afecţiuni respiratorii (febră, tuse, infecţii la nivelul tractului respirator). Consumul regulat de ceai ajută şi la menţinerea sănătăţii vezicii urinare şi previne constipaţia, susţine sănătatea sistemului digestiv în general şi are rol antiinflamator. Hibiscus poate fi un adjudvant în scăderea în greutate într-un mod sănătos, dacă ceaiul pe care îl consumăm nu este îndulcit. Infuziile, decocturile şi băuturile din aceste flori au proprietăţi calmante şi reconfortante, care combat efectele stresului: indigestii, oboseală cronică şi pot fi considerate adjuvante în perioade de refacere a organismului. Datorită proprietăţilor sale, Hibiscusul poate fi utilizat cu succes pentru revigorarea aspectului pielii. Antioxidanţii neutralizează radicalii liberi, prevenind astfel îmbătrânirea prematură a pielii. Efectul anti-îmbătrânire este intesificat şi de prezenţa acizilor organici (citric, malic, tartric), care stimulează regenerarea celulară şi sinteză de colagen.
Băut la micul dejun, ceaiul de Hibiscus înlocuieşte cu succes cafeaua de dimineaţă. Amestecat cu măceşele, bogate în vitamina C, dar şi cu alte fructe de pădure, ceaiurile de Hibiscus au efecte benefice pentru tot organismul şi sunt foarte hrănitoare.
Ceaiul de Hibiscus nu este recomandat femeilor însărcinate, celor care urmează un tratament de fertilitate sau folosesc terapia de substituţie hormonală, potrivit www.healthline.com. Deoarece ceaiul de hibiscus scade tensiunea arterială, nu este recomandat persoanelor cu hipotensiune arterială.
