Vitamina D, numită şi „vitamina soarelui”, este o vitamină solubilă în ulei, are proprietăţi benefice atât ca vitamină, cât şi ca hormon şi este utilă pentru absorbţia calciului şi a fosforului. Vă prezentăm în continuare cum se produce vitamina D, rolul pe care aceasta îl are în organism şi care sunt beneficiile pentru sănătate.
Vitamina D este necesară în creştere şi importantă în mod special pentru creşterea normală şi dezvoltarea oaselor şi a dinţilor copiilor. Apără muşchii de slăbiciune şi este importantă pentru reglarea bătăilor inimii. Ajută la prevenirea şi tratamentul cancerului de sân şi de colon, previne osteortrita, osteoporoza şi hipocalcemia, creşte imunitatea, este necesară pentru funcţionarea tiroidei şi pentru coagularea normală a sângelui. Există multe forme de vitamina D, inclusiv vitamina D2 care provine din surse alimentare. Vitamina D3 este sintetizată în piele şi formată la expunerea la razele ultraviolete. Dintre cele două, vitamina D3 este considerată o formă naturală de vitamina D şi este mai activă.
„Forma de vitamina D pe care o luăm din alimente sau suplimente trebuie mai întâi metabolizată hepatic sau renal pentru a deveni activă. De aceea, persoanele care suferă de afecţiuni hepatice sau renale au risc crescut de osteoporoză. Când pielea este expusă la raze UV, un compus al colesterolului din piele se transformă într-un precursor de vitamină D. Expunerea feţei şi braţelor la soare timp de 10 minute zilnic este un mod sigur de a obţine cantitatea suficientă de vitamină D pentru organism. Pentru că pigmentul din piele blochează lumina soarelui, persoanele cu tegumentul mai închis la culoare nu pot produce suficientă vitamina D în lunile de iarnă. Adolescenţii suferă adesea de insuficienţa vitaminei D. Pentru mulţi, lipsa exerciţiilor în aer liber şi aversiunea faţă de lapte par să meargă mână în mână cu deficienţa de vitamina D”, explică dr. Adriana Tatomirescu.
Printre beneficiile vitaminei D se află: reducerea riscului de polipi de colon şi de cancer de prostată, diminuarea riscului de boli coronariene şi arteriale şi scăderea riscului de a dezvolta diabet tip I, la care se adaugă şi creşterea forţei musculare şi a coordonării, odată cu o mai mare rezistenţă a oaselor.
Carenţa severă de vitamina D poate provoca fragilitate osoasă şi rahitism la copii şi osteomalacia la adulţi. La nivele mai scăzute, deficienţa poate fi caracterizată prin pierderea apetitului, senzaţii de arsură în gură şi gât, diaree, insomnie, probleme de vedere şi scădere în greutate. Într-un studiu amplu se specifică faptul că deficienţa vitaminei D este mult mai extinsă decât se credea anterior, mai ales la adulţi. Dintr-un grup de persoane dintre care doar câteva erau expuse riscului de carenţă a vitaminei D, 57% au fost găsite cu un nivel al vitaminei D sub normal, iar 67% dintre aceste persoane care luau vitamina D în doze mai mici decât cele prevăzute aveau deficienţe de la moderate la severe.
Sursele naturale de vitamina D sunt uleiul din ficatul de peşte, peştii de apă sărată (în special macroul); produsele lactate şi ouăle conţin vitamina D. Se mai găseşte în unt, frunze de păpădie, gălbenuş, ficat, lapte, ciuperci, ovăz, stridii, somon, sardine, cartofi dulci, ton şi uleiuri vegetate. Printre plantele care conţin vitamina D sunt: lucerna, coada calului, urzica şi pătrunjelul. De asemenea, vitamina D se formează în organism ca răspuns la expunerea pielii la soare.
„Tulburările intestinale şi disfuncţiile ficatului sau ale vezicii biliare pot afecta absorbţia de vitamina D. Unele medicamente care scad colesterolul, antiacidele, unele minerale şi hormonii steroizi afecteză şi ele absorbţia. Diureticele tiazidice dezechilibrează raportul dintre calciu şi vitamina D din organism. Administrarea excesivă (peste 1000 UI/zi) poate produce o scădere a masei osoase”, mai precizează dr. Adriana Tatomirescu.
