Imediat ce începi să sughiţi, fiecare-ţi va propune propriul „leac” pentru a scăpa de această neplăcere, de la ţinerea respiraţiei la o sperietură puternică. Dar, dintre atâtea remedii la dispoziţie, care este sprijinit de dovezi ştiinţifice?, se întreabă marţi BBC, pe site-ul său.
Sughiţul este o contracţie bruscă şi convulsivă a diafragmei, însoţită de un zgomot caracteristic, cauzată de trecerea aerului prin glotă. El poate fi cauzat de peste 100 de afecţiuni medicale diferite, majoritatea benigne, de unele medicamente, precum anestezice sau steroizi, însă în majoritatea cazurilor, se declanşează de la râs, băutul unor cantităţi mari de alcool, mâncat prea repede sau de la consumul de sucuri carbogazoase, ori chiar spontan, din niciun motiv aparent.
Unele cazuri sunt extreme, precizează BBC. Recordul mondial este deţinut de un american pe nume Charles Osborne, care a început să sughită în 1922, în timp ce încerca să cântărească un porc, şi nu s-a mai oprit până în februarie 1990 - în total, 68 de ani.
Din fericire, sughiţul poate fi oprit, de cele mai multe ori, prin metode simple, deşi opiniile diferă privind cea mai bună abordare.
Majoritatea remediilor se bazează pe două mecanisme. În primul grup sunt metodele care măresc nivelul de dioxid de carbon (CO2) din sânge, inhibând spasmele diafragmei. Aceste tehnici includ ţinerea respiraţiei şi respiratul într-o pungă de hârtie. Ele funcţionează uneori, deşi oamenii de ştiinţă nu ştiu sigur de ce. Unii dintre ei cred că este o modalitate de a „distrage atenţia” corpului de la sughiţ la alte probleme mai importante, precum ridicarea nivelului de CO2. Alţii au sugerat că sughiţurile ar putea fi provocate chiar de un nivel redus de CO2, astfel încât creşterea lui le-ar inhiba.
Un alt remediu este cel care presupune stimularea nervului vag, care leagă creierul de stomac şi care este implicat în „procesul” de a sughiţa. Aceste metode, care se bazează pe întreruperea lanţului de evenimente prin stimularea acestui nerv, ce trimite semnale creierului spunându-i să se ocupe de noua senzaţie, includ băutul de apă, muşcarea unei lămâi sau mestecarea de bucăţi de gheaţă, trasul de vârful limbii şi presarea uşoară a ochilor, precum şi o sperietură bruscă.
Există şi un remediu... mai extrem, după cum notează BBC. Acesta a fost adoptat de Francis Fesmire de la University Of Tennessee College of Medicine, care presupune introducerea unui deget în anusul pacientului. După ce a câştigat un premiu IgNobel pentru descoperirea sa, Fesmire a realizat că un efect similar l-ar avea şi orgasmul, metodă - probabil- preferată de pacienţi. Şi aceste două metode au legătură tot cu stimularea nervului vag.
