Carbohidraţii rafinaţi pot declanşa pofte asemănătoare cu cele ale dependenţilor de droguri, susţine o nouă cercetare care indică faptul că nivelul ridicat de zahăr din sânge datorat consumului de carbohidraţi intens procesaţi, dar şi scăderea ce apare după aport, activează centrii din creier responsabili pentru recompensare şi dependenţă.
Studiul a fost realizat pe un eşantion restrâns şi a monitorizat doar bărbaţi supraponderali sau obezi, însă specialiştii spun că dacă aceste rezultate se vor observa şi în studii mai mari, ei le vor recomanda celor care vor să slăbească să evite carbohidraţii rafinaţi, renunţând astfel nu numai la un număr de calorii ci şi la poftele puternice pe care le induc aceştia.
„Carbohidraţii rafinaţi par să aibă capacitatea de a produce pofte chiar şi la multe ore după consumarea lor. Limitarea consumului de astfel de alimente i-ar putea ajuta pe oamenii supraponderali să nu mai mănânce mai mult decât au nevoie”, a declarat coautorul studiului, David Ludwig, de la New Balance Foundation Obesity Prevention Center in Boston.
Christopher Gardner, specialist în studierea nutriţiei, de la Universitatea Stanford, susţine că atât acest studiu, cât şi altele de acest gen ar putea avea implicaţii asupra modului în care aceste alimente ar trebui reglementate. Potrivit lui, dacă se va putea demonstra că alimentele care dau dependenţă îngreunează capacitatea individului de a-şi regla aportul, atunci adoptarea unei legislaţii potrivite i-ar putea ajuta pe oameni să aleagă alimentele mai sănătoase.
De obicei, corpul descompune carbohidraţii în glucoză. Carbohidraţii din legume şi din cerealele integrale se descompun mai greu, ridicând nivelul de glucoză treptat. În schimb, carbohidraţii rafinaţi, precum făina albă, zahărul sau siropul de fructoză din porumb, produc creşteri bruşte ale nivelului de glucoză. Cercetările au sugerat că aceşti carbohidraţi rafinaţi sunt asociaţi cu sentimentele de plăcere, însă studiile în cauză au comparat alimente foarte diferite precum broccoli versus prăjitură cu brânză. Din acest motiv, nu s-a putut spune clar dacă tocmai carbohidraţii au fost vinovaţi pentru pofte sau alte componente din alimente. Pentru a testa aceste diferenţe, Ludwig a realizat un studiu pe 12 bărbaţi supraponderali sau obezi care au fost rugaţi să consume două băuturi. Una dintre băuturi conţinea amidon de porumb care are un indice glicemic mic, ceea ce înseamnă că băutura cauza o creştere treptată a glucozei din sânge. Cea de-a doua băutură conţinea sirop de fructoză din porumb, care are un indice glicemic mare. De asemenea, pentru a face ca băuturile să aibă acelaşi gust, oamenii de ştiinţă au utilizat îndulcitori artificiali cu zero calorii. Rezultatele au arătat că bărbaţii care au consumat băuturi cu induce glicemic mare aveau o creştere dramatică a glucozei din sânge imediat după ce terminau băutura. Însă, patru ore mai târziu, nivelul lor de glucoză a scăzut şi ei au raportat că le este foarte foame. În acelaşi timp, tehnicile de rezonanţă magnetică au arătat că, spre deosebire de cei care au consumat băutura cu indice glicemic mic, cei care au consumat băutura ce conţinea sirop de fructoză din porumb aveau o activitate ridicată la nivelul regiunii din creier numită nucleul accumbens şi care este asociată cu recompensarea şi poftele.
Deşi studiul a analizat numai persoanele obeze, studiile viitoare vor indica clar dacă evitarea carbohidraţilor procesaţi îi poate ajuta pe oameni să nu se îngraşe.
