În timpul vieţii intrauterine, copiii învaţă să anticipeze atingerile, iar modul în care îşi ating faţa şi capul poate fi un indicator al dezvoltării lor fizice şi psihice dinaintea naşterii, arată un studiu recent. Pentru prima dată, psihologii au descoperit că, în stadiile mai avansate ale sarcinii, fătul este capabil să prezică mişcările propriilor mâini către gură, în loc de a reacţiona pur şi simplu la ele. Cercetătorii cred că aceste descoperiri i-ar putea ajuta să înţeleagă mai bine procesul de dezvoltare a copiilor în uter (mai ales când este vorba despre prematuri), dacă ei sunt gata pentru interacţiuni sociale şi dacă sunt capabili să se calmeze singuri sugându-şi degetele. De asemenea, observaţiile ar putea arăta cât de pregătiţi sunt copiii pentru a fi hrăniţi.
Capacitatea de anticipare, cred oamenii de ştiinţă, este un indicator-cheie al dezvoltării normale a bebeluşului, iar dacă el nu are această capacitate într-un anumit stadiu al sarcinii, atunci e posibil să sufere de o boală. Numai atunci când şi-a dezvoltat capacitatea de a anticipa atingerea şi de a face mişcări intenţionate -de exemplu să deschidă gura pentru a suge -, numai atunci un făt este pregătit să părăsească adăpostul sigur al uterului. Astfel, explică psihologul dr. Nadja Reissland, creşterea frecvenţei cu care fătul îşi atinge gura şi partea inferioară a feţei poate fi un indicator al dezvoltării creierului, dezvoltare necesară pentru o evoluţie sănătoasă, inclusiv pregătirea pentrun interacţiuni sociale, auto-calmare şi hrănire.
Dr. Reissland şi colegii ei de la Durham University au folosit aşa-numita ecografie 4-D - imagini ecografice 3-D care pot fi văzute în timp real - pentru a realiza imagini a 8 fetiţe şi 7 băieţi, în fiecare lună a sarcinii, între a 24-a şi a 36-a săptămână de sarcină. Fetele şi băieţii au avut acelaşi ritm de dezvoltare în cursul studiului.
În stadiile mai timpurii ale sarcinii, cercetătorii au putut observa cum bebeluşii îşi atingeau partea superioară şi părţile laterale ale capului, iar mai târziu treceau şi la atingerea părţilor inferioare, mai sensibile, ale feţei şi gurii.
Până în săptămâna a 36-a, majoritatea copiilor deschideau gura înainte de a şi-o atinge - un semn că anticipau atingerea. La copiii sănătoşi, sensibilitatea zonei din jurul gurii creştea pe măsură ce se dezvoltau, ceea ce ar putea însemna că ei deveneau mai conştienţi de mişcările gurii. Oamenii de ştiinţă cred că o anumită succesiune de mişcări, precum deschiderea gurii înainte de sugerea degetului, arată că la copil se dezvoltă deja intenţia, executarea unei mişcări cu un anumit scop.
Rezultatele, publicate în jurnalul Developmental Psychobiology, clarifică unele aspecte ale maturării intrauterine şi pot indica momentul când un bebeluşul este suficient de dezvoltat pentru a veni pe lume şi a se confrunta cu mediul exterior corpului mamei.
