Pericolul oxidanţilor şi virtuţile vitaminelor în neutralizarea acestora şi în îmbunătăţirea stării de sănătate sunt puse la îndoială de numeroase studii, multe dintre ele prezentând riscurile consumului acestor nutrienţi în exces, se precizează într-un articol publicat de AFP.
„Toată lumea este puţin surprinsă pentru că în mod logic vitaminele, considerate ca fiind antioxidanţi, ar trebui să combată bolile, dar toate datele clinice nu arată nicio diferenţă”, explică pentru AFP doctorul Toren Finkel, directorul Centrului pentru Medicină Moleculară în cadrul Institutelor Naţionale de Sănătate (National Institutes of Health - NIH).
„Aceasta înseamnă că trebuie să reevaluăm ipotezele pe care le avem despre mecanismele acestor boli şi despre rolul antioxidanţilor”, a mai spus el, precizând că „am plecat mereu de la ideea că oxidanţii sunt răi pentru organism şi în ultimii zece ani am început să ne dăm seama că acest lucru nu este în mod necesar adevărat”.
Astfel, studiile au arătat că celulele folosesc oxidanţii pentru a semnala un proces inflamator iar aceştia nu sunt întotdeauna nocivi pentru organism, având şi un rol benefic, mai subliniază el.
„Trebuie deci să ne întoarcem în laborator pentru a face mai multe investigaţii folosind celule sau animale pentru a înţelege mai bine rolul oxidanţilor şi al vitaminelor”, este de părere doctorul Finkel, afirmând în plus că „mult timp am folosit vitaminele fără să cunoaştem efectele lor”. „Dispunem de numeroase date care arată că o carenţă a unor vitamine este dăunătoare dar acest lucru nu înseamnă că suplimentarea cantităţii de vitamine este benefică”, mai consideră el.
Un exemplu în acest sens îl constituie un studiu publicat pe 11 octombrie în SUA, unde se arată că vitamina E luată în doze mari creşte riscul de cancer de prostată la bărbaţi. Un alt studiu american publicat pe 10 octombrie şi care are în vedere sexul feminin relevă că multi-vitaminele sunt inutile şi chiar cresc uşor riscul mortalităţii. În anul 2007, cercetătorii au constatat existenţa unei legături între riscul de diabet la vârsta adultă şi suplimentele de seleniu.
Problema este „că publicul crede că mai mult înseamnă mai bine şi fără riscuri”, afirmă David Schardt, nutriţionist în cadrul Centrului pentru Ştiinţă în Interesul Public (Center for Science in the Public Interest). „Dar acum ne dăm seama că anumite vitamine luate în cantităţi mari pot avea efecte nefaste şi neaşteptate pe care nu le putem înţelege”, mai precizează el pentru AFP, adăugând că „sunt multe persoane care cred în vitamine ca într-o religie”, o atitudine încurajată de o industrie care rulează afaceri de 20 de miliarde de dolari pe an în SUA, unde jumătate din populaţie ia suplimente alimentare. În plus, producătorii de vitamine au în SUA dreptul să atribuie orice calitate acestor produse, doar că nu pot pretinde că acestea tratează bolile.
Patsy Brannon, profesor de nutriţie la Universitatea Cornell (din New York), sesizează faptul că persoanele care iau vitamine sunt şi cele care se hrănesc bine, ceea ce poate conduce la doze ridicate şi potenţial periculoase. Aceste suplimente sunt necesare numai pentru anumite categorii, cum ar fi femeile gravide şi persoanele vârstnice care suferă de carenţe cronice. Însă pentru populaţia generală, un regim alimentar sănătos alcătuit din legume şi fructe bogate în fibre cât şi proteinele animale furnizează vitaminele şi micronutrienţii necesari, mai precizează ea.
Un studiu publicat la sfârşitul lunii august în publicaţia Journal of Nutrition arată că mulţi americani se hrănesc prost şi nici nu iau suplimente alimentare. Astfel, 25% dintre ei au carenţe de vitamina C, 34 % de vitamina A şi 60% de vitamina E, aceste vitamine regăsindu-se în special în fructe şi legume.
