Soluţia pentru preîntâmpinarea unei noi furii istorice a Dunării: renaturarea Dunării

În ultima vreme autorităţile fac eforturi uriaşe pentru a proteja vieţile umane, animalelel şi alte bunuri materiale de furia Dunării. Fluviul este de nestăvilit. Tot acest dezastru ar fi putut să nu existe, dacă proiectul renaturării Dunării ar fi continuat în 2010, conform angajamentului Ministerului Mediului. În prima fază, guvernul olandez a finanţat un studiu realizat de specialişti olandezi, ce a luat în considerare toate componenetele: umană, agricolă, turistică şi, în consecinţă, cea economică. În analize a fost căutată atingerea echilibrului între componentele luate în considerare. „Mai mult spaţiu pentru fluviu şi oameni la Cotul Pisicii, România” s-a desfăşurat în perioada iunie 2008-decembrie 2009. Leonte Mirela, reprezentantul Centrului de Consultanţă Ecologică Galaţi, partener în proiectul la care facem referire, ne-a oferit câteva detalii. Proiectul pilot a tratat trei scenarii, care presupun redarea Dunării a 10 până la 30% din suprafaţa care i s-a confiscat în comunism. Cele trei scenarii presupun: refacerea unor braţe naturale ale Dunării şi refacerea salbei de lacuri, realizarea unui sistem de canale de infiltrare şi scurgere a Dunării, relocarea în interior a digului aflat acum la nordul satului Grindu şi un nou canal de preluare a vârfului de inundaţie (canal pentru inundaţii) la sud de Grindu. Proiectul prevede măsuri de protecţie pentru localitatea Grindu, de dezvoltare economică a acesteia, astfel încât Grindu să nu rămână ca insulă izolată, înconjurată doar de apele fluviului. Mirela Leonte a precizat că refacerea salbei de lacuri ar reprezenta o componentă importantă în dezvoltarea turismului.

Trebuie voinţă politică

Proiectul la care facem referire a fost implementat în Olanda şi se dovedeşte a fi un succes. Şi la noi ar putea funcţiona, dacă ar exista... voinţă politică. Tradus în limba română, acest concept împachetat pretenţios reprezintă îndârjirea unor indivizi care şi-au luat hălci de terenuri în judeţele aflate la confluenţa Dunării, Siretului şi Prutului. În judeţul Brăila, terenurile desecate pentru creşterea suprafeţelor celei mai mari exploataţii agricole din Europa dau deja semne privind exploatarea iraţională, mult prea intensă. În Tulcea au apărut aşezări umane şi exploataţii piscicole în zone ce aparţineau altădată Dunării.
Mulţi ani seceta a adus uitarea privind pericolul inundaţiilor, însă natura are propria memorie şi tinde să revină în limitele maxime. Acum digurile cedează în tot mai multe puncte. În afara localităţii tulcene Ceatalchioi, fluviul a rupt digul şi în zona Hârşovei, localităţile Gârliciu şi Ciobanu fiind revendicate de ape.

Ministerul Mediului, ambasadorul Olandei şi comisarul european pentru dezastre au abordat subiectul renaturării Dunării

Ambasadorul Regatului Þărilor de Jos în România, Tanya van Gool, a vizitat Galaţiul săptămâna trecută şi a cerut autorităţilor să precizeze de ce anume au nevoie şi şi-a arătat disponibilitatea inclusiv pentru continuarea acestui proiect.
Ministerul Mediului, prin secretarul de stat Dan Cârlan, a confirmat existenţa unui proiect pe această temă, proiect ce va fi reluat cândva. Secretarul de stat a preluat astfel întrebarea ce fusese adresată premierului, privind intenţia autorităţilor centrale de renaturare a Dunării la un interval relativ scurt după finalizarea inundaţiilor, astfel încât să fie prevenită repetarea situaţiei prezente.
Kristalina Georgieva, comisarului european pentru gestionarea catastrofelor naturale, ne-a declarat că la nivel european se are în vedere realizarea unei strategii a Dunării, ce va soluţiona în viitor şi această chestiune. În cât timp... este o chestiune la care nu se poate da un răspuns, procedurile privind luarea deciziilor de la nivelul Uniunii Europene fiind unele destul de lungi. Punerea în practică reprezintă un alt interval de timp.

Este în primul rând problema noastră

Mirela Leonte, însă, reprezentantul Centrului de Consultanţă Ecologică Galaţi, pledează pentru continuarea acestui proiect, considerând că dacă noi, în plan local, ne vom implica în soluţionarea acestei probleme, atunci şi autorităţile europene ne-ar putea sprijini ulterior. În fapt, Dunărea reprezintă acum un pericol pentru localităţile româneşti, şi nu din altă parte...