Există persoane care mănâncă mai puţin decât altele şi totuşi se îngraşă. Medici, nutriţionişti, cercetători şi laboratoare au încercat să găsească un răspuns. Cel mai des întâlnit: „Consumă mai multe calorii decât ard”. Şi totuşi răspunsul nu este atât de simplu, notează ziarul Estrella Digital. Trebuie amintit, în primul rând, că există anumite boli metabolice precum hipotiroidismul (deficienţa hormonului tiroidian) sau maladia lui Cushing care produc obezitate, dar presupun un procent foarte mic din cazurile clinice de obezitate şi de exces de greutate. Pentru a studia acest mecanism complex este necesar să ne schimbăm mentalitatea cu privire la ceea ce mult timp ne-a preocupat şi obsedat în regimul nostru alimentar: caloriile.
Trebuie să facem o distincţie clară între caloriile consumate (pe care le ingerăm) şi caloriile asimilate (cele care ne îngraşă). Altfel spus trebuie să ţinem cont mai mult de valoarea nutritivă completă a alimentelor, decât de valoarea lor energetică, având în vedere că viteza cu care se digeră şi se asimilează alimentele depinde de anumiţi factori, precum persoana, tipul de nutrienţi conţinut, cantitatea de fibră prezentă, compoziţia restului alimentelor prezente în stomac şi în intestin în timpul digestiei, frăgezimea alimentului, gradul de coacere etc.
Pe de altă parte, pentru ca aceşti nutrienţi să poată fi utilizaţi ca energie de celulele noastre, este necesară activarea unui hormon numit insulină, care este secretată de pancreasul nostru în funcţie de indicele glicemic al alimentelor care măsoară glucoza din sânge după ce a fost ingerat respectivul aliment. Unul din efectele cele mai importante este că glucoza absorbită după ce mâncăm se depozitează aproape imediat (mai ales în ficat) sub formă de glicogen.
Aceste depozite au însă o capacitate limitată, iar când sunt umplute, se activează metabolismul grăsimii şi practic tot ceea ce se mănâncă ori s-a ingerat (carbohidraţi, grăsimi sau parte din proteine) se transformă în grăsime de rezervă, altfel spus se depune în ţesutul adipos, ca sursă de energie. Excesul său duce la suprapondere şi obezitate.
Mai trebuie să ţinem cont şi de un alt aspect, foarte important, care este termogeneza indusă de alimente, altfel spus energia care intră în joc pentru a avea loc procesele fiziologice de digestie, absorbţie, distribuţie, depozitare a nutrienţilor ingeraţi în timpul mâncării.
Există şi alte aspecte descoperite recent, precum leptina (principalul hormon care influenţează apetitul) sau amilopectina (o zaharidă care intră în compoziţia amidonului) sau alte substanţe pe care le secretă ţesutul nostru gras şi care sunt folosite la anumite funcţii precum cea de a informa creierul nostru asupra nivelului de grăsime care există în corp în scopul activării mecanismelor care o reglementează, sau care o menţin la nivelurile adecvate.
Trebuie să facem o distincţie clară între caloriile consumate (pe care le ingerăm) şi caloriile asimilate (cele care ne îngraşă). Altfel spus trebuie să ţinem cont mai mult de valoarea nutritivă completă a alimentelor, decât de valoarea lor energetică, având în vedere că viteza cu care se digeră şi se asimilează alimentele depinde de anumiţi factori, precum persoana, tipul de nutrienţi conţinut, cantitatea de fibră prezentă, compoziţia restului alimentelor prezente în stomac şi în intestin în timpul digestiei, frăgezimea alimentului, gradul de coacere etc.
Pe de altă parte, pentru ca aceşti nutrienţi să poată fi utilizaţi ca energie de celulele noastre, este necesară activarea unui hormon numit insulină, care este secretată de pancreasul nostru în funcţie de indicele glicemic al alimentelor care măsoară glucoza din sânge după ce a fost ingerat respectivul aliment. Unul din efectele cele mai importante este că glucoza absorbită după ce mâncăm se depozitează aproape imediat (mai ales în ficat) sub formă de glicogen.
Aceste depozite au însă o capacitate limitată, iar când sunt umplute, se activează metabolismul grăsimii şi practic tot ceea ce se mănâncă ori s-a ingerat (carbohidraţi, grăsimi sau parte din proteine) se transformă în grăsime de rezervă, altfel spus se depune în ţesutul adipos, ca sursă de energie. Excesul său duce la suprapondere şi obezitate.
Mai trebuie să ţinem cont şi de un alt aspect, foarte important, care este termogeneza indusă de alimente, altfel spus energia care intră în joc pentru a avea loc procesele fiziologice de digestie, absorbţie, distribuţie, depozitare a nutrienţilor ingeraţi în timpul mâncării.
Există şi alte aspecte descoperite recent, precum leptina (principalul hormon care influenţează apetitul) sau amilopectina (o zaharidă care intră în compoziţia amidonului) sau alte substanţe pe care le secretă ţesutul nostru gras şi care sunt folosite la anumite funcţii precum cea de a informa creierul nostru asupra nivelului de grăsime care există în corp în scopul activării mecanismelor care o reglementează, sau care o menţin la nivelurile adecvate.
