Prezenţa unui psiholog şcolar în unităţile de învăţământ este, de la an la an, percepută ca o necesitate din ce în ce mai "arzătoare". Ce poate face psihologul şcolar, concret, pentru elevul debusolat ce caută repere? Silvia Banea, profesor psiholog la Liceul Teoretic "Emil Racoviţă" şi Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională ne lămureşte: "Psihologul şcolar este într-adevăr o prezenţă activă şi vizibilă în contextul educaţional gălăţean de aproximativ 10 ani. În prezent, reţeaua de cabinete de asistenţă psihopedagogică cuprinde 34 cabinete în oraşul Galaţi, 5 cabinete în Tecuci, câte un cabinet la Tg. Bujor şi Bereşti şi 12 cabinete în mediul rural. Sfera atribuţiilor psihologului şcolar este una destul de largă şi vizează activităţi de informare, consiliere, documentare şi îndrumare pentru preşcolari, elevi, părinţi, educatoare, învăţători, institutori şi profesori pe diferite teme: cunoaştere şi autocunoaştere, adaptarea elevilor la mediul şcolar, adaptarea şcolii la nevoile elevilor, optimizarea relaţiilor şcoală-elevi-părinţi etc. Asistenţa psihopedagogică a elevilor, profesorilor şi părinţilor presupune utilizarea unor strategii de prevenţie, intervenţie, dezvoltare şi prognoză în funcţie de nevoile de consiliere, educaţionale, de tipul de problematici specifice ciclurilor asistate. Prin metode, procedee şi tehnici specifice de lucru utilizate, prin colaborarea cu părinţii şi cadrele didactice, în contextul realizării unor planuri de asistenţă individualizate pentru elevii cu diferite tipuri de dificultăţi, prin colaborarea cu alţi specialişti, în cadrul unor echipe multidisciplinare – profesori logopezi, asistenţi sociali, reprezentanţi ai altor instituţii – psihologul şcolar are un aport deosebit în susţinerea dezvoltării copilului şi în valorificarea unicităţii acestuia”.
Psihologul şcolar nu are „soluţii minune”, remedii valabile pentru oricine şi oricând, dar este acel colaborator al părintelui, cadrului didactic şi partener al copilului care ascultă, manifestă empatie şi non-judicativitate, care oferă repere şi puncte de sprijin, care îşi foloseşte resursele şi abilităţile pentru a-l ajuta pe elev să-şi contureze individualitatea şi propriul proces de dezvoltare. Ne-am întrebat apoi dacă părinţii sunt şi ei implicaţi în şedinţele de consiliere atunci când se constată că elevul întâmpină dificultăţi de adaptare, socializare etc.
"Implicarea părinţilor în procesul de consiliere este una necesară şi utilă, pentru că familia reprezintă un mediu important de formare şi educare a copilului. Obiectivele stabilite în procesul de consiliere, legate de depăşirea acestor tipuri de dificultăţi vizează, de cele mai multe ori, intervenţia în mai multe planuri: şcolar/ educaţional, familial şi personal/ individual. Fiecare dintre aceşti factori, într-un mod specific, poate avea influenţe pozitive sau negative în raport cu manifestările emoţionale, comportamentale, sociale ale copiilor. Complexitatea şi varietatea de situaţii care pot apărea într-o familie, începând cu structura şi climatul familiei, credinţele, nivelul socio-economic şi cultural al acesteia, valorile promovate sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea personalităţii copilului. Familia este un cadru de referinţă în dezvoltarea şi formarea personalităţii, în care elevul petrece cea mai mare parte din timpul său. De aceea suportul familiei, colaborarea acesteia cu şcoala, prin cadrele didactice şi alţi specialişti, prezenţa activă, responsabilă a părinţilor în toate planurile vieţii copilului îl ajută pe acesta să se definească pe sine, să se descopere prin toate resursele sale particulare şi să depăşească cu succes momentele dificile ale fiecărei etape de dezvoltare. Pentru a creşte implicarea părinţilor, nu doar în procesul de consiliere ci şi pentru a-i ajuta să-şi îmbunătăţească abilităţile parentale, psihologii şcolari au desfăşurat în ultimii ani programe de tipul «Şcoala Părinţilor». În cadrul acestor activităţi de educaţie parentală sunt abordate teme diverse legate de dezvoltarea copilului, pe toate palierele, în funcţie de nivelul de vârstă, precum şi de modalităţile optime de comunicare, relaţionare a părinţilor, astfel încât aceştia să sprijine formarea unei personalităţi armonioase. Din păcate, principala dificultate rămâne prezenţa şi deschiderea părinţilor legată de implicarea în aceste programe", precizează Silvia Banea.
