După cum am arătat într-un articol precedent, instituţia Avocatul Poporului reprezintă receptarea în dreptul românesc a unei instituţii de origine scandinavă cu rol de garanţie parlamentară a respectării drepturilor persoanelor în raporturile cu administraţia publică. Această instituţie a apărut în Suedia, în anul 1809, sub numele de ombudsman, expresie care înseamnă Împuternicit al Parlamentului. În prezent, instituţia de tip ombudsman este parte integrantă a instituţiilor democratice ale unui stat, regăsindu-se în peste 150 de ţări din toată lumea, sub diverse denumiri precum: mediator, comisar parlamentar, apărător al poporului, protector public, avocat general, apărător public.
Pornind de la această realitate, ne propunem să prezentăm publicului larg o serie de articole conţinând comparaţii ale instituţiei Avocatul Poporului cu instituţii similare din alte state. Acest demers nu este doar informativ. El se înscrie totodată în contextul preocupărilor noastre de perfecţionare instituţională, fiind un apel adresat tuturor celor interesaţi de buna administrare şi de îmbunătăţirea protecţiei drepturilor persoanelor de a ne comunica eventualele insatisfacţii faţă de activitatea noastră şi de a ne adresa propuneri de îmbunătăţire.
Comparaţia între Avocatul Poporului şi instituţiile similare din alte ţări o vom face potrivit următoarei scheme comparative: misiunea şi competenţa instituţiei, structura instituţiei, mijloacele de acţiune, concluzii. În ceea ce priveşte misiunea şi competenţa instituţiei, vom analiza categoriile de persoane apărate şi care sunt autorităţile şi instituţiile publice ale căror fapte şi acte fac obiectul intervenţiei ombudsmanului. Structura instituţiei are în vedere modul de organizare şi anume, dacă este unul sau sunt mai mulţi ombudsmani şi dacă sunt mai mulţi, cum se împart sarcinile între ei. Prin mijloacele de acţiune înţelegem instrumentele juridice de care dispune ombudsmanul, şi anume: dreptul de a solicita şi primi informaţii, dreptul de a face anchete, dreptul de a sesiza diverse autorităţi şi instanţe, dreptul de a aplica sancţiuni etc. Concluziile vor cuprinde o analiză a asemănărilor şi deosebirilor dintre instituţia Avocatul Poporului şi instituţia similară din ţara cu care a fost comparată. În ceea ce priveşte termenii comparaţiei, avem în vedere, atât state cu democraţia consolidată ca Franţa şi Olanda, cât şi state care, ca şi România, se află încă în perioada de tranziţie către realizarea deplină a statului de drept, cum sunt statele din America Latină şi Africa de Sud.
Faţă de cele prezentate, aşteptăm cu interes reacţiile dumneavoastră. Vă reamintim că putem fi contactaţi telefonic la numărul 0236/32.00.10, pe e-mail la adresa
Expert, Liviu COMAN-KUND