Conform Legii 248/2015, fiecare copil român cu vârsta cuprinsă între 3-6 ani, cu venituri ale familiei de 284 de lei/persoană (sunt exceptate toate ajutoarele: agricole, de handicap, bursele de merit, etc.) poate fi beneficiarul programului naţional „Fiecare copil la Grădiniţă”, care se va implementa începând din luna februarie, primii beneficiari urmând să îşi primească primele tichete în luna martie, pentru februarie. Este un program naţional, care nu are ca ţintă doar comunitatea rromă, ci se adresează tuturor copiilor din familiile sărace de pe teritoriul României, indiferent de etnie. Copiii cu vârste de grădiniţă (3-6 ani) se vor putea înscrie în program. Părinţii vor trebui să facă solicitarea la grădiniţa la care au fost arondaţi, iar în cazul în care copilul are un domiciliu diferit de zona în care funcţionează grădiniţa frecventată, se va efectua un schimb de documente între autorităţi (grădiniţa emite formularul prin care face dovada frecventării grădiniţei de către copilul respectiv, părinţii depun solicitarea la primăria din localitatea lor, iar primăria le va emite tichetul social de grădiniţă). Valoarea tichetului este de 50 de lei, şi se acordă lunar, în perioada anului şcolar. O altă condiţie impusă de legislaţie priveşte frecvenţa: copiii pot lipsi maxim trei zile motivat, iar în cazul îmbolnăvirilor trebuie să aducă scutire medicală, care să facă dovada absenţelor cauzate de boli.
Roadele se vor culege peste ani
Efectele programului se vor vedea în termen îndelungat: copiii mici care în prezent cresc în mediile sărace în situaţii destul de dificile, vor fi practic culeşi de la marginea drumurilor şi vor ajunge în grădiniţe, unde li se vor pune temeliile educaţiei. Astfel va fi generată reducerea infracţionalităţii, a condamnării la sărăcie şi excluziune socială pe care o trăiesc în prezent părinţii lor, dintre care mulţi nu au fost la grădiniţă. Proiectul pilot a demonstrat că beneficiarii programului au frecventat ulterior şcoala, în localităţile unde a fost implementat proiectul reducându-se abandonul şcolar. În plus, a crescut prezenţa copiilor la şcoală.
Voluntariatul a funcţionat, impunerea aduce piedici
Reuşita proiectului a fost generată de oamenii din comunităţile beneficiare, în faza desfăşurării ca proiect pilot, pentru că aceştia au dorit să se implice, iar lucrurile au funcţionat. Acum, la extinderea programului la nivel naţional, autorităţile care nu au fost interesate să se implice în faza pilot, ci se trezesc în faţa unei impuneri legislative, se plâng de faptul că funţionarii localităţilor vor fi împovăraţi cu activitate suplimentară, în condiţiile în care deja sunt supraîncărcaţi cu activitatea pe care o desfăşoară pentru salarii foarte mici. În plus, edilii vor trebui să prevadă în bugetele comunităţilor locale, prin Hotărâre de Consiliu Local, sumele necesare pentru tipărirea tichetelor. În plus, edilii trebuie să ajute grădiniţele privind extinderea de spaţii, acolo unde acestea vor trebui să fie suplimentate.
Pe de altă parte, este foarte posibil ca efectivele de educatori să fie insuficiente, situaţie în care inspectoratele şcolare vor fi nevoite să suplimenteze numărul de educatori, deci vor trebui făcute angajări în sistem. Aşadar acest program naţional va genera şi apariţia unor noi locuri de muncă.
Imaginaţi-vă un copil care astăzi stă cu mâna întinsă la marginea drumului, şi cerşeşte. Acel copil ar putea să înveţe o poezie, anotimpurile, culorile, zilele săptămânii, doar pentru că va merge la grădiniţă. Peste ani, câştigul va fi al nostru, ca naţie, căci vom avea mai puţini delincvenţi, şi mai mulţi oameni pe care statul a ştiut să îi îndrume spre educaţie, în primii ani. Reprezentanţii OvidiuRo precizau că în urmă cu 15 ani făceau programe pentru adolescenţi, şi au înţeles că dacă acestora le lipseşte baza, atunci ceea ce s-a pierdut nu va mai putea fi recuperat ulterior.
Tichetele de grădiniţă vor putea fi folosite exclusiv pentru cumpărarea de alimente, precum şi haine pentru copii. Vor putea beneficia de tichete copiii care merg la grădiniţe cu program normal, cu program prelungit sau chiar săptămânal.
Reuşita va depinde exclusiv de implicarea educatorilor, asistenţilor educaţionali, sociali, precum şi de dorinţa primarilor de a se implica în reuşita acestuia. Deocamdată, mare parte dintre edilii gălăţeni nu fac decât să se arate copleşiţi de plusul de birocraţie care îi va sufoca, şi prin acest program, de spaima Curţii de Conturi, şi trebuie să recunoaştem, de dispreţul pe care îl au faţă de asistaţii sociali care refuză să muncească, în opinia lor, dar au veşnic abonament la tot felul de ajutoare. Ar fi admirabil să avem mai mulţi primari ca cel din Cerţeşti, care a încercat să îşi convingă colegii să se implice în reuşita programului prin apelul său: „Copiii merită mult mai mult!”
Ascultând toate părţile implicate: edilii cărora nu le ajung banii, funcţionarii care muncesc mult pentru salarii proaste, directorii grădiniţelor care vor trebui să facă o muncă în plus (raportarea frecvenţei către minister, deşi în grădiniţe organigramele nu au prevăzute nici posturi de operator pe calculator, nici de secretară, absenţa spaţiilor necesare şi chiar a numărului de educatori, precum şi norma de copii limitată, conform unora până la 20, altora până la 25, deşi în practică, conform presiunilor care se fac, în unele grădiniţe le este forţată mâna inclusiv conducerilor inspectoratelor şcolare să impună grădiniţelor şi apoi educatorilor, un număr peste limita legală), îi putem înţelege pe toţi. Dar dincolo de toate aceste lipsuri şi supraîncărcări, ceea ce ne-ar putea da putere ar fi gândul la copiii din prezent, cărora viaţa li se va îmbunătăţi considerabil, iar peste ani, poate că acest program va fi fost exact momentul în care soarta le-a dăruit şansa de a deveni oameni. Pentru noi, adulţii de azi, a-i ajuta acum pe aceşti copii ar putea fi doar un gest de normalitate, o datorie. Sau, de ce nu, poate o întoarcere în timp a ajutorului pe care îl acordăm acum, ca răsplată pentru ajutorul pe care l-am primit poate şi noi în copilărie, atunci când o educatoare ne-a învăţat ceva, când un vecin ne-a supravegheat în timp ce părinţii noştri se aflau la serviciu, ori învăţătoarea ne-a îmbrăţişat, fără să fi cerut o răsplată cuiva pentru că au dăruit ceva din umanitatea lor, unui copil.
