Pentru unii români cuvintele "promoţie", "reducere", "gratis" sau "moaşte" au un efect similar celui produs de o pânză roşie fluturată în faţa unui taur. Se calcă în picioare, se injură, sparg geamuri dacă e nevoie, doar pentru a ajunge cât mai repede în faţă. Pentru ce? Nu contează, totul e să fie primii.
Astfel de imagini au fost prezentate în repetate rânduri de televiziunile de ştiri cu ocazii diverse, de la lansarea unor noi hipermarketuri sau magazine şi până la distribuirea unor produse alimentare din fonduri comunitare.
Bătrâne, bărbaţi în toată firea, gravide sau tineri vizibil amuzaţi de aventura vieţii lor au intrat în vârtejul format la deschiderea magică a uşilor magazinului şi au dat năvală către rafturi, de multe ori neştiind de fapt ce doresc să achiziţioneze, dacă e să ne amintim numai de acel bătrân din Iaşi care i-a mărturisit unui reporter TV că ia o friteuză, deşi nu ştie ce e şi la ce foloseşte.
Psihologii susţin că sunt câteva cuvinte care sună magic românilor: "promoţie", "gratis", "ofertă", "preţ excepţional". Sunt cuvinte care au o rezonanţă magică în mintea multor conaţionali, din păcate. Se trezesc foarte mulţi dintre ei cumpărând "preţuri" şi nu "produse", pentru că sunt tentaţi de a lua lucruri la preţuri cât mai joase, dar ignoră ceea ce e cel mai important şi anume calitatea produselor respective. Dacă ne amintim că de foarte multe ori chiar şi în biserică, unde ar trebui să fie cu totul alt cadru, când sunt aduse moaştele unui sfânt sau o icoană făcătoare de minuni, se îmbulzesc uitând total de sentimenul creştinesc, nu ne mai miră că atunci când există nişte cuvinte care au pentru ei rezonanţă magică pot să aibă asemenea comportamente care nu le fac cinste. Există şi un anumit fenomen de contagiune comportamentală. Ar trebui să facem o diferenţă între disciplina pe care au dovedit-o japonezii şi lipsa totală de conduită firească pe care o au românii la reduceri sau promoţii. În fond, unii îşi rup de pe ei haine sau încălţări care fac mai mult decât produsele cu care vin acasă.
