După intrarea războiului ruso-ucrainean în cel de-al doilea an și remanierile fluxurilor globale de gaze naturale, zona offshore a Mării Negre a ajuns în prim planul atenției geopolitice și economice. Războiul a condus la crize de aprovizionare și la o penurie evidentă de gaze, făcând ca sectorul offshore să devină esențial pentru contracararea deficitului.
În acest context, Turcia a devenit un actor proeminent în regiune, deținând presupusele cele mai mari rezerve de gaze din Marea Neagră, grație zăcământului de gaze Sakarya descoperit în 2020. În paralel, România își intensifică producția offshore după achiziția zăcământului ExxonMobil la Domino-1, în Marea Neagră.
Concurența pentru extragerea gazelor offshore depășește granițele regionale, devenind un fenomen global ca rezultat direct al comprimării gazelor. În acest joc geopolitic, Turcia și România ocupă poziții cheie în Marea Neagră, o regiune care este privită cu interes tot mai mare de către diverse puteri mondiale, inclusiv Rusia.
România a luat o decizie esențială în 2019, aprobând o investiție de 400 de milioane de dolari pentru proiectul Midia, în ciuda presiunilor UE pentru limitarea investițiilor în proiectele de gaze. Această mișcare strategică s-a dovedit a fi profetică, odată cu intensificarea conflictului ruso-ucrainean și cu problematica conductei Nord Stream 2.
România, care generează peste 90% din gazul autohton, nu are nevoie urgentă de importuri de gaze rusești, și astfel, poate începe exporturile de gaze către țările vecine, dacă producția de la Neptun depășește cerințele interne. Această perspectivă ar putea contribui la o mai mare securitate energetică în regiune și ar putea reprezenta o forță motrice importantă pentru economia țării.
Pe de altă parte, Rusia se confruntă cu problema gazelor blocate din punct de vedere geopolitic și caută alternative pentru a își muta gazul în alte regiuni. Acest context a contribuit la interesul crescut al Rusiei pentru Marea Neagră, manifestat prin proiecte precum TurkStream și Blue Stream.
Desigur, această luptă pentru controlul rezervelor de gaze din Marea Neagră și a rutelor de transport are un impact semnificativ asupra stabilității și securității energetice în regiune și în Europa în general. România se află într-o poziție unică pentru a profita de aceste schimbări, având potențialul de a deveni un jucător major în economia globală a gazelor naturale, dacă gestionează cu succes oportunitățile și provocările care vin cu această nouă realitate geopolitică și economică.
