Un banal medicament antidiareic poate fi mortal la câini Recomandat

Miercuri, 16 Noiembrie 2022 14:25
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Loperamida (comercializat la noi şi sub denumirea de Imodium) este un antidiareic utilizat în mod frecvent în medicina umană, care poate fi cumpărat fără reţetă. Uneori este folosit şi la animalele de companie sau poate fi ingerat accidental de acestea.
În S.U.A. au fost raportate 903 ingerări de loperamidă în perioada 2000-2006, implicând 862 de câini şi 33 de pisici.

Există factori de risc pentru acest medicament?

Nu utilizaţi loperamidă la animalele de companie care sunt alergice la aceasta. Interzisă la animalele de companie cu diaree infecţioasă sau toxică. Loperamida se administrează cu grijă la animalele cu afecţiuni ale tiroidei, leziuni cerebrale, hepatopatii, boli de rinichi, boli respiratorii, boala Addison, care sunt foarte în vârstă sau sunt debilitate, gestante sau care alăptează. Utilizarea la pisici este controversată. De asemenea, loperamida poate interacţiona cu valorile sanguine ale amilazei şi lipazei, prin creşterea acestor la numai 24 de ore după administrare.
Proprietarii de animale ar trebui să fie conştienţi de reacţiile secundare (constipaţie, vomă, balonare şi somnolenţă), dar şi de potenţiala toxicitate a loperamidei. Doza orală medie letală (DL50) de loperamidă la câini este de 40 mg/kg, iar animalele tinere sunt şi mai sensibile la acest medicament. Pisicile pot fi mai sensibile din cauza capacităţii lor scăzută de formare a glucuronidelor, cu reacţii adverse severe (excitaţie, tulburări de comportament).
Administrarea de loperamida devine o problemă foarte gravă la anumite rase de câini cum ar fi: collie, rasele de tip collie, ciobănescul australian, câinii ciobăneşti englezi-Old English sheepdogs, whippets cu păr lung, ciobănescul Shetland, terrierii Skye şi ogarii americani-silken windhounds. La membrii acestor rase, dozele de 1,25 mg/kg/zi până la 5 mg/kg/zi, au produs declanşarea rapidă de simptome grave.
Sensibilitatea sporită la loperamidă (ca şi cea la ivermectină) se datorează unei mutaţii genetice specifice numită MDR1.
Semnele clinice ale intoxicaţiei apar în intervalul de la 30 minute până la 6 ore după ingestia medicamentului. Simptomele raportate frecvent sunt digestive, neurologice şi cardiace: anorexie, somnolenţă, vărsături, durere abdominală, hipotermie, hipersalivaţie, pareza membrelor posterioare, dilatarea pupilelor, stare confuzională, hiperexcitaţie.
Tratamentul acestei intoxicaţii este cu naloxonă, care duce la inversarea rapidă a semnelor de boală, fără sechele.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu