Cunoscut şi sub denumirea de "banditul mascat", de-a lungul anilor, ratonul s-a adaptat atât de bine traiului printre oameni, încât a ajuns animal de companie.
Ratonul sau ursul spălător (Procyon lotor) este un mamifer omnivor, care face parte din ordinul Carnivora şi aparţine familiei Procyonidae. Denumirea de raton provenită de la cuvântul indian "arakun" se traduce prin "cel ce se scarpină cu mâinile". Numele latin de "lotor" înseamnă spălător şi face referire la obiceiul său de a "spăla" hrana. În realitate, el nu spală hrana, ci se crede că, prin umezirea lăbuţelor, îşi stimulează simţul tactil.
Originar din America de Nord, în secolul al XX-lea a fost introdus şi în Europa, în crescătoriile pentru blană, iar din ferme s-au răspândit şi în sălbăticie, mai ales, în zona munţilor Caucaz. Ratonii trăiesc şi în comunităţile umane, fiind foarte des întâlniţi în localităţile din SUA, Canada şi America Centrală.
Ratonul este o specie arboricolă, care preferă pădurile şi vecinătăţile apelor, fiind un foarte bun înotător. Spre deosebire de felinele domestice, ratonul este un mamifer nocturn şi îşi petrece ziua adăpostit în copaci scorburoşi, grămezi de lăstari, case abandonate, hambare şi canale de scurgere. În zonele nordice, ratonii acumulează cantităţi mari de grăsime începând de vara târziu şi până în toamnă, pregătindu-se pentru o perioadă extinsă de somn (până la cinci luni) pe timpul iernii.
Este un animal de talie mijlocie şi cel mai mare din familia Procynoidae. Măsoară între 40 şi 70 de cm şi ajunge să cântărească între 3,5 şi 9 kg. Adică, aproape cât o pisică obişnuită, potrivit animalutul.ro. Corpul relativ lung este acoperit de blană de culoarea gri-închis spre cenuşiu închis, densă şi ideală pentru zonele friguroase din America de Nord. Deşi are vederea slabă, auzul, mirosul şi pipăitul sunt extrem de dezvoltate.
O trăsătură specifică acestui animal o reprezintă labele scurte din faţă, extrem de mobile şi îndemânatice. Datorită acestora ratonul dă dovadă de o dexteritate uimitoare, reuşind să deschidă ferestre, să cotrobăie prin gunoaie şi să se caţere pe oriunde simte miros de hrană. Labele se termină cu gheare neretractile, călcând pe toată laba atunci când merge. Acest tip de mers (mers plantigrad) este caracteristic urşilor, cu care se înrudesc. Aspectul ratonului este completat de botul ascuţit, urechile mici şi rotunjite şi faţa lată, care în combinaţie cu pata lată şi neagră ce traversează ochii, asemeni unei măşti, îi dau o înfăţişare de "bandit", potrivit gokids.ro. Coada sa prezintă inele estompate.
Sarcina unei femele raton durează în medie 65 de zile. O singură femelă poate naşte între 2 şi 5 pui. Inelele de pe coadă şi "masca" neagră din jurul ochilor nu există la cei nou-născuţi. Puii se dezvoltă rapid şi iau viaţa pe cont propriu.
Ratonul este un animal foarte adaptabil şi reuşeşte să supravieţuiască şi în oraşe, unde îşi caută hrana în gunoaie sau chiar o cerşeşte de la oameni. La modă în Statele Unite, ratonul este căutat şi în România ca animal de companie. Deşi este un mamifer deosebit, care te atrage la prima vedere, el rămâne un animal sălbatic iar numeroşi experţi descurajează adoptarea acestuia ca animal de companie, datorită posibilei agresivităţi. Ratonul atacă numai atunci când se simte ameninţat, niciodată nu atacă un animal mai mare decât el cu scopul de a se hrăni. Totuşi, dacă este sterilizat, poate deveni mai puţin agresiv, dar nu poate fi dresat. De altfel, în unele state din SUA deţinerea ratonului ca animale de companie este permisă numai în baza unei aprobări speciale.
Dacă ne hotărâm, totuşi, să achiziţionăm un astfel de animal de companie este important să-l cumpărăm de la un crescător profesionist sau de la cineva care îl creşte de când era mic. La fel de important este să-i găsim un medic veterinar, care să accepte să trateze un raton, mulţi veterinari refuzând din cauza temperamentului violent al ratonului. Vaccinarea acestuia împotriva rabiei şi a răpciugii, este obligatorie.
Pe de altă parte, ratonii sunt animale care au nevoie de foarte multă atenţie şi sunt extrem de gălăgioşi atunci când nu o primesc. Ei emit diferite tipuri de sunete, de la ciripituri până la chelălăituri şi lătrături. Şansele de a distruge lucrurile din jur scad dacă vor avea obiectele lor pe care să le găurească. Ratonilor le place să facă gropi. Similar cu pisicile, ratonii au tendinţa să folosească numai anumite locuri pentru a-şi face nevoile, departe de locurile în care dorm sau se hrănesc.
Aceste mamifere în sălbăticie se hrănesc cu peşti, broaşte, melci, insecte, viermi, crustacee, mici păsări, rozătoare sau reptile, pe care le vânează noaptea. De asemenea, mănâncă nuci, alune, fructe, lăstari sau ouă. În captivitate este indicat ca alimentaţia să cuprindă fructe şi legume proaspete, carne proaspătă de curcan, pui şi peşte. Carnea roşie trebuie evitată din cauza că ratonii sunt predispuşi la obezitate atunci când sunt crescuţi în captivitate şi asta poate duce la insuficienţă cardiacă.
Un raton ca animal de companie trebuie spălat cu şampon doar de două ori pe an, pentru a preveni reducerea grăsimilor pielii, diminuând astfel şi mirosul neplăcut al corpului.
Speranţa de viaţa în mediul natural este de 1,8 — 3 ani, însă în captivitate pot trăi şi 20 de ani.
